Convingerile unui creştin autentic despre Sfânta Scriptură

Încep seria despre convingeri doctrinare, cu convingerile pe care un creştin ar trebui să le aibă despre Scriptură. O să merg cu câte 10 la fiecare doctrină. Ce convingeri trebuie să aibă un creştin cu privire la Scriptură? Cel puţin următoarele:

  1. Inspiraţia plenar-verbală a Scripturii, 3:16. (Greceste: Pasa graphe Theopneustos). Toată Scriptura, fiecare cuvânt, fiecare carte este inspirată divin.
  2. Ineranţa scripturii – Scriptura este fără greşeală în manuscrisele originale. Fiind Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, nu poate avea eroare. Traducerile şi copiiile pot conţine anumite greşeli de scriere, însă fără să afecteze mesajul transmis de Scriptură. Chiar dacă nu deţinem manuscrisele originale, avem mesaul original al Scripturii.
  3. Infailibilitatea Scripturii – Scriptura nu va eşua, ci toată se va împlini, Matei 5:17-18; „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” În aceste cuvinte ale Domnului Isus vedem nu numai infailibilitatea, dar şi inspiraţia la fiecare literă.
  4. Autoritatea Scripturii – Prin Scriptură Dumnezeu ne porunceşte iubitor ceea ce trebuie să credem spiritual şi tot ceea ce trebuie să facem. Scriptura are autoritatea lui Dumnezeu, şi este singurul instrument absolut prin care Dumnezeu îşi exercită autoritatea asupra poporului Său.
  5. Suficienţa Scripturii – Fiind Cuvantul lui Dumnezeu, mesajul Scripturii este complet şi suficient pentru toate nevoile spirituale ale omului. Implicaţii; Nu avem nevoie de nimic extra Scriptură, de nicio proorocie, de niciun vis, de nicio experienţă în afara Scripturii.
  6. Relevanţa (actualitatea) Scripturii – Scriptura este aceiaşi, are aceiaşi valoare, transcende timpul, istoria şi generaţiile. Mesajul ei este relevant. Scriptura nu trebuie făcută relevantă, ea este relevantă. Ea ne vorbeşte şi astăzi pe limba noastră.
  7. Claritatea (engleză: pesrpicuity) Scripturii: faptul ea poate fi înţeleasă în mesajul ei de omul simplu, dar şi de cel sofisticat.
  8. Potenţialul Scripturii – Luca 1:37; Fiind Cuvântul lui Dumnezeu, Scriptura are în sine potenţialul să mântuiască şi să maturizeze în credinţă pe cei mântuiţi.
  9. Invincibilitatea Scripturii – Matei 24:35. Scriptura nu poate fi biruită, redusă la tăcere, sau distrusă. Ea va transcende toată istoria şi creaţia.
  10. Finalitatea Scripturii – Apocalipsa 22:18-19 – Scriptura este Cuvântul final al lui Dumnezeu. Asta inseamna ca, după încheierea Canonului nu mai este revelaţie. Nu mai este alt Cuvânt al lui Dumnezu pentru om. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său deplin şi final în Scriptură

Acestea sunt convingerile pe care un creştin trebuie să le aibă cu privire la Scriptură.               Dacă n-ai aceste convingeri, înseamnă că n-ai citit suficient Scriptura, şi nu i-ai gustat bogăţia!

Te îndemn să citeşti Scriptura, să meditezi la mesaul ei, să te rogi lui Dumnezeu în conformitate cu lumina ei, şi în final o să ajugi la aceste convingeri!

Ilie Bledea

 

 

Leave a comment

Filed under Teologie

Este vremea să avem convingeri profunde şi puternice…..

Anul acesta încerc şi nădăjduiesc să reuşesc într-o măsură, să accentuez suficient convingerile pe care trebuie să le aibă un creştin. Cred că, un creştin autentic este un om cu convingeri profunde şi puternice.

Ce sunt convingerile?

Convingerile sunt acele adevăruri care sunt la temelia vieţii, adevăruri de care eşti încredinţat şi de la care nu abdici oricare ar fi preţul. Dex-ul spune că a fi convins înseamnă să fii încredinţat, sigur, ferm, hotărât.[1]

Convingerile sunt acele principii care ne definesc, ne direcţionează viaţa şi ne domină trăirea.

De ce fel de convingeri avem nevoie?

Vorbind din punct de vedere creştin, o să mă refer la convingeri teologice, doctrinare. Avem nevoie de convingeri teologice sănătoase şi serioase. De convingeri înrădăcinate în Cuvânt, aşa cum îi spunea Pavel lui Timotei, „tu să rămâi în lucrurile …..de care eşti deplin încredinţat (convins)….”(2Timotei 3:14-17)

De ce avem nevoie de convingeri? Iată câteva motive:

  • Convingerile dau valoare vieţii
  • Convingerile determină vitalitatea
  • Convingerile devin vizibile

Ce se întâmplă fără convingeri?

Oamenii fără convingeri sunt în confuzie continuă, sunt în nesiguranţă, nehotărâţi şi nestatornici. Sunt oamenii de tip cameleon, se schimbă după mediu în care sunt.

De aceea, susţin că a venit vremea convingerilor, nu mai putem trăi în confuzie, în nesiguranţă şi nehotărâre!

În final, vreau să afirm că a trăi prin credinţă înseamnă a trăi cu convingeri profunde şi puternice. Iată ce spune Cuvântul: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare (convingere) despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1)

Credinţa autentică este definită de convingere!

De aceea, crede Cuvântul, cercetează Cuvântul, şi fii convins de El!

Ilie Bledea

[1] http://www.dex.ro/convins, accesat in 10.01.17

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Convingeri în care trebuie să perseverăm în 2017

Anul 2017 a început în viteză, a început cu aglomeraţie şi activităţi în slujire şi n-am apucat încă să scriu o meditaţie de început de an. Dar, am avut ceva în inima de la începutul anului şi acum am găsit timpul să aşez în scris gândurile.

Am început anul cu Epistola către Romani, o carte ce m-a provocat mai mult la perseverare pentru 2017, dar şi la înnoire acolo unde este cazul. Am început anul cu Romani, din mai multe raţiuni:

  • Este cartea Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, iar anul acesta se împlinesc 500 de ani de la Reformă. Cartea aceasta a declanşat Reforma şi cred că încă poate reforma vieţi şi biserici.
  • Este o carte care prezintă Evanghelia aşa cum este ea în realitate, după cum a scris şi Stuart Olyott.
  • Este cartea care îl prezintă pe Dumnezeu în dreaptatea Lui mânioasă şi dragostea Lui mântuitoare, dându-ne astfel o imagine echilibrată a lui Dumnezeu.
  • Este cartea care îl prezintă pe Domnul Isus în toată frumuseţea Sa, ca jertfă de ispăşire, ca Mijlocitor şi ca  Domn Suveran.
  • Este cartea care îl prezintă pe Duhul Sfânt în lucrarea de aplicare a harului, prin confirmarea pe care o dă credincioşilor şi prin călăuzirea dată copiilor lui Dumnezeu.
  • Este cartea care prezintă păcătoşenia umană ca nicio altă carte. Omul este totalmente păcătos, toţi oamenii sunt păcătoşi fără excepţie şi fără deosebire.
  • Este cartea care prezintă mântuirea ca fiind numai lucrarea lui Dumnezeu, şi fiind numai pentru slava lui Dumnezeu, şi fiind sigură pentru eternitate, pentru toţi cei ce o au în realitate.

Toate acestea au făcut ca, anul acesta să fie anul Epistolei către Romani. Citind repetat epistola am fost întărit în câteva coningeri, pe care acestă carte le sădeşte în inimă şi ne întăreşte în ele. Convingeri în care trebuie să perseverăm şi în 2017, sau dacă nu le avem,  să le dobândim. În lumina aceasta, privesc anul 2017, în perspectiva perseverării, mai mult decât în cea a înnoirii.
Care sunt convingerile în care trebuie să perseverăm în 2017?

  1. Trebuie să perseverăm în convingerea că, Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu, pentru mântuirea fiecăruia care crede… – Romani 1:16-17
  2. Trebuie să perseverăm în convingerea că, toţi oamenii sunt păcătoşi şi lipsiţi de slava lui Dumnezeu, că nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar – Romani 3:9-23.
  3. Trebuie să perseverăm în convingerea că, suntem socotiţi neprihăniţi, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, că El a fost rânduit să fie o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre – Romani 3:24-26.
  4. Trebuie să perseverăm în convingerea că, odată fiind socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, prin harul Lui, nu putem păcătui ca să se înmulţească harul, ci trebuie să înţelegem bine că, omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea Lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului – Romani 6:1-6.
  5. Trebuie să perseverăm în convingerea că, toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său – Romani 8: 28.
  6. Trebuie să perseverăm în convingerea că, nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru – Romani 8:38-39
  7. Trebuie să perseverăm în convingerea că, încrederea în Dumnezeu vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos – Romani 10:17
  8. Trebuie să perseverăm în convingerea că, suntem chemaţi, datorită îndurării lui Dumnezeu să ne dedicăm trupurile Lui, ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, şi că aceasta va fi din partea noastră o slujbă duhovnicească – Romani 12:1.
  9. Trebuie să perseverăm în convingerea că, suntem chemaţi să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă, ci îmbrăcaţi în Domnul Isus Hristos şi fără să purtăm de grijă firii pământeşti ca să-i trezim poftele – Romani 13:13-14.
  10. Trebuie să perseverăm în convingerea că, Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt – Romani 14:17
  11. Trebuie să perseverăm în convingerea că, suntem chemaţi să luptăm în rugăciune împreună, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru dragostea Duhului – Romani 15:30
  12. Trebuie să perseverăm în convingerea că, Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele noastre. Şi că, până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos va fi cu noi! – Romani 16:20

Domnul să ne ajute să perseverăm în aceste convingeri, şi dacă nu le avem, să le pună El în inimile noastre!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Cea mai mare nevoie a României

Astăzi, de ziua naţională a României, mă gândesc la cea mai mare nevoie a tării mele. Mă gândesc la aceasta, nu din perspectivă economică, politică, socială, sentimentală, ci din perspectivă teologică, biblică, moral-spirituală.

Din această perspectivă, cea mai mare nevoie a României este nevoia de Evanghelia Domnului Isus Hristos. Evanghelia este vestea bună a lui Dumnezeu, în Isus Hristos, pentru orice naţiune. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede (Romani 1:16). Mântuire din păcat şi de păcatul care este ruşinea naţiunilor.

Domnul Isus a promis că, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu va fi propovăduită în toată lumea (şi în România), ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor (şi neamului român). Iar când aceasta se va realiza, atunci va veni sfârşitul. (Matei 24:14)

În lumina aceasta, cea mai mare nevoie a României este şi cea de predicatori consacraţi Evangheliei. Predicatori plini de Duhul Sfânt şi Evanghelie. Predicatori consacraţi total predicării şi trăirii Evangheliei. Predicatori asemeni Domnului Isus, Ioan Botezătorul,  Apostolul Petru, Apostolul Pavel, Apostolul Andrei, care a venit în România cu Evanghelia. Predicatori asemenea lui Ioan „Gură de Aur”, Augustin, Martin Luther, Jean Calvin, John Bunyan, Jonathan Edwards, C. H. Spurgeon, etc. Predicatori care să nu se teamă de nimic, decât de Dumnezeu şi să nu urască pe nimeni, decât păcatul.

De asemenea, cea mai mare nevoie a României este de Biserici creştine dedicate Evangheliei. Biserici care să fie mai mult revelaţionale decât relevante, mai mult Scripturale decât culturale, mai mult confruntaţionale decât comfortabile, mai mult Hristocentrice decât antropocentrice, mai mult spirituale decât carnale, mai mult orientate spre Împărăţia lui Dumnezeu decât spre veacul acesta.

Aceasta este nevoia cea mai mare a României şi a lumii. Nevoia de Evanghelie, de predicatori consacraţi deplin Evangheliei şi de Biserici pline de Hristos şi Evanghelie.

Aceasta să ne rugăm pentru ţara noastră!

Doamne ajută, Doamne dă izbândă!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Istorie si actualitate

Plinătatea Duhului Sfânt

Probabil că, cel mai important fapt în relaţia noastră cu Duhul Sfânt, este să ajungem la plinătatea Duhului. Duhul Sfânt vrea să umple fiecare creştin, şi fiecare creştin ar trebui să dorească umplerea cu Duhul Sfânt. Însă, este foarte important să înţelegem bine şi biblic şi această lucrare a Duhului. De aceea, vă propun să urmărim câteva aspecte:

  1. Definirea plinătăţii Duhului

O să recurg aici la definţia a doi teologi, cu câteva explicaţii, pe marginea lor.

Lewis Sperry Chafer, în cartea  He that is spiritual , defineşte umplerea cu Duhul Sfânt în felul următor: „A fi plin cu Duhul Sfânt înseamnă a avea plinătatea Duhului în noi, adică  Dumnezeu să poată face tot ce intenţionează El, atunci când îi place Lui. A fi plin cu Duhul Sfânt nu este o problemă de a avea mai mult din Duhul, ci ca Duhul să aibă mai mult din noi.”[1] Definiţia lui Chafer subliniază libertatea lui Dumnezeu de a-şi împlini planul Lui, în cel pe care Duhul Sfânt îl umple. Dumnezeu îşi împlineşte lucrarea în credincioşi prin Duhul Sfânt, şi numai atunci cânt credincioşi sunt plini cu Duhul Sfânt, Dumnezeu poate să-şi facă pe deplin lucrarea în ei. Prin urmare, plinătatea Duhului implică stăpânirea deplină a Duhului peste viaţa credinciosului şi libertatea Duhului sa-şi facă voia.

Floyd H. Barackman defineşte umplerea cu Duhul Sfânt în felul următor: „ A fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi sub controlul Lui, nu în sens absolut încât să fim pasivi şi facultăţile noastre personale să înceteze a mai funcţiona, ci în sensul unei cooperări cu El în aşa fel încât să-I îngăduim să-şi facă lucrarea  în timp ce  noi ne facem partea.  Această cooperare Îi permite să ne dea puterea necesară şi să facă prin noi tot ceea ce doreşte.”[2] Definiţia lui Barackman scoate în evidenţă faptul că, controlul Duhului Sfânt nu înseamnă anularea facultăţilor şi capacităţilor personale, ci folosirea lor în dependenţă de Duhul Sfânt şi sub călăuzirea Lui.

Prin urmare, a fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi în întregime (pleroo, acesta este cuvântul în greacă pentru plinătate), sau în mod complet sub controlul Duhului Sfânt, fără ca Duhul Sfânt să anuleze capacităţile noastre, ci El le foloseşte, aşa cum vrea El, pentru slava Lui şi binele altora.

  1. Distincţiile cu privire la plinătatea Duhului

O să privim aici la două distincţii pe care trebuie să le facem, pentru a înţelege corect plinătatea Duhului, pe care noi trebuie să o căutăm astăzi.

a. Distincţia între plinătatea specială şi plinătatea normală a Duhului

Umplerea specială                                        Umplerea normală

  1. Cuvântul grecesc: Pimplemi                     1.Cuvântul grecesc: Pleroo
  2. 8 folosiri                                                            2. 6 folosiri(incl. Adj)
  3. În general verb                                                3. În general adjectiv
  4. În general aorist pasiv                                  4. Imperfect sau prezent pasiv la forma verbală
  5. Accentuează un eveniment                          5. Accentuează o atitudine
  6. Necondiţionată                                                6. Implică condiţii
  7. Acordată în mod suveran                             7. O dispoziţie preexistentă
  8. Înzestrează cu putere                                    8. Aşteaptă spiritualitate
  9. Repetată                                                             9. Progresivă
  10. Repetată pentru o nouă

lucrare, nu din cauza păcatului                              10. Indică maturitatea creştină

  1. Înzestrare pentru o lucrare

specială                                                                             11. Mai multe implicaţii

  1. Neobişnuită                                                      12. Intenţionată să fie normală.[3]

O altă distincţie care trebuie făcută, pentru a înţelege bine plinătatea Duhului în viaţa creştinului este>

b. Distnicţia între umplerea cu Duhul Sfânt şi botezul cu Duhul Sfânt

Această diferenţă este bine prezentată prin comparaţie de Charles Ryrie în cartea Teologie Elementară.

            Botez                                                                          Umplere

  1. Are loc o singură dată în viaţa credinciosului                         1. Este o experienţă progresivă
  1. Nu s-a petrecut niciodată înainte de ziua cinzecimii.            2. S-a petrecut şi în Vechiul Testament
  1. Fapt adevărat despre toţi credincioşii                                         3. Nu este neapărat experienţa tuturor
  1. Nu poate fi anulat                                                                                  4. Poate fi pierdută
  2. Are ca rezultat o poziţie                                                                       5. Are ca rezultat puterea
  3. Are loc atunci când credem                                                                6. Are loc de-a lungul vieţii creştine
  4. Nu este condiţionat(decât de credinţa în Hristos)                   7. Depinde de cedarea voinţei noastre.[4]

Făcând aceste distincţii, ajungem la următoare concluzie: Plinătatea Duhului despre care trebuie să vorbim astăzi este plinătatea normală, intenţionată de Dumnezeu pentru toţi creştinii autentici. Această umplere este diferită de umplerea specială, rezervată unui număr limitat de credincioşi, în diferite perioade, şi este diferită de botezul cu Duhul Sfânt.

Vom continua….

Ilie Bledea

[1] Lewis Sperry Chafer, He that is spiritual, Michigan, Grand Rapids, Zondervan Publishing House, 1967, p 44.

[2] Floyd H. Barackman, Teologie creştină practică, Arad, Edid. Multimedia, 2003, p 219.

 

[3]  Larry D. Pettergrew, The New Covenant Minstry  of the Holy Spirit,New York, University Press of America, p 210.

 

[4] Charles C. Ryrie, Teologie Elementară, Făgăraş, Edit. Agape, 1998, p 349.

Leave a comment

Filed under Teologie

Puterea Duhului Sfânt

Am trecut de sărbătoarea pogorârii Duhului, însă continuăm cu Duhul Sfânt şi în Duhul până la sfârşitul vieţii de credinţă. Continuăm să învăţăm despre Duhul Sfânt şi de la Duhul Sfânt, prin Scriptură. Pe lângă multe binecuvântări şi haruri pe care Duhul Sfânt le aduce, în viaţa  credinciosului, El furnizează şi puterea necesară trăirii vieţii creştine. Viaţa creştină adevărată se trăieşe prin puterea Duhului. Din păcate, când este vorba de puterea Duhului Sfânt sunt mulţi care fac confuzii. Unii confundă puterea Duhului, cu Duhul însuşi. Duhul dă puterea, dar nu e unul şi acelaşi lucru cu puterea, aşa cum am văzut deja, Duhul Sfânt este o persoansă divină. Alţii confundă puterea Duhului, cu minunile. Adică, dacă ai puterea Duhului trebuie să faci minuni şi semne. Greşit. Da, au fost unii oamenii, aleşi de Dumnezeu, care prin puterea Duhului Sfânt, au făcut minuni şi semne. În perioada Noului Testament, minunile au fost prezente în lucrarea Domnului Isus şi apoi limitate şi rezervate special la apostoli şi excepţional la unii oameni asociaţi cu apostolii, pentru că minunile în perioada fondării bisericii au fost destinate să fie un semn de confirmare a apostoliei (Fapte 2:43; 5:12; 6:8; 8:6; 2Corinteni 12:12) De aceea, este important să pricepem ce spune Biblia, despre puterea Duhului. Vom cunoaşte corect puterea Duhului, dacă privim la textele care vorbesc despre obiectivele acestei puteri. Prin urmare:

  1. Puterea Duhului ne este dată pentru a fi martori ai Domnului Isus, Fapte 1:8; Fapte 5:32; 1Corinteni 12:3

Prin puterea Duhului putem depune mărturie despre Domnul Isus. Şi dacă este necesar, prin puterea Duhului, vom fi gata să fim martiri pentru Domnul Isus, asemenea lui Ştefan (Fapte 7:55). Nu avem în noi, nici în înţelepciunea noastră, nici în alte abilităţi,  resurse pentru a-l mărturisi pe Domnul Isus. O putem face prin puterea Duhului, pentru că acesta este un obiectiv principal al Duhului în noi. Prin urmare, nu există nicio mărturisire reală şi autentică a lui Hristos, fără puterea Duhului. Nici în ce priveşte mărturisirea lui Hristos la momentul iniţial al pocăinţei, nici în ce priveşte mărturisirea Lui, prin predicarea Evangheliei.

  1. Puterea Duhului ne este dată pentru a ne maturiza în credinţă, Efeseni 3: 14-19.

Textul din Efeseni, este o rugăciune a apostolului Pavel, pentru credincioşi, ca Duhul Sfânt să îi întărească în putere, în omul dinăuntru, în aşa măsură încât Hristos să locuiască în ei, şi să priceapă dragostea lui Hristos, ca să ajungă plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Toată această rugăciunea lui Pavel, vizează maturizarea credincioşilor în cunoaşterea şi încrederea lor în Dumnezeu. Numai prin puterea Duhului putem creşte în cunoaşterea lui Dumnezeu, şi putem ajunge plini de plinătatea lui Dumnezeu. Procesul de creştere spirituală a credincioşilor se realizează prin puterea Duhului.

  1. Puterea Duhului ne este dată pentru a ne consolida nădejdea, prin plinătatea bucuriei şi păcii pe care o dă credinţa, Romani 15:13.

Prin puterea Duhului, suntem întăriţi în ancora sufletului nostru, nădejdea pe care o avem în Hristos, care a intrat pentru noi în ceruri, înaintea lui Dumnezeu, în Sfânta Sfintelor din ceruri.

Toate acestea, ne arată că puterea Duhului nu este pentru ce ne dorim noi, ci pentru ce a fost hotărât de Dumnezeu. Ne este dată să îl mărturisim pe Domnul Isus, să ne maturizăm în credinţă, şi să ne consolidăm în nădejdea veşniciei.

Puterea Duhului Sfânt este indispensabilă. Nu avem voie şi nu putem să ne lipsim de ea, dacă dorim să trăim cu adevărat pentru Hristos, şi pentru gloria lui Dumnezeu.

În această lumină, să ne rugăm mereu pentru puterea Duhulu şi să recunoaştem continuu dependenţa noastră de Duhul şi de puterea Lui. Doamne ajută!
Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Teologie

Produsul Duhului Sfânt

Aş vrea să continuăm învăţătura despre Duhul Sfânt, prvind la roada Duhului Sfânt, ca şi la produsul prezenţei şi lucrării Duhului Sfânt, în viaţa credinciosului. Roada, sau produsul Duhului, este confirmarea cea mai puternică a prezenţei şi lucrării Duhului în noi. Textul cel mai clar, care vorbeşte în acest sens, este Galateni 5:22-23, însă aş vrea să-l privim în contex şi să abordăm şi versetele din jurul acestor versete. Textul întreg pe care îl abordăm este: Galateni 5:16-26. O să privim la câteva aspecte, în acest sens:

  1. Condiţiile rodirii Duhului, v16-18; 24-25.

În jurul versetelor care vorbesc explicit despre roada Duhului (v22 şi 23), sunt idei care arată condiţiile care pregătesc terenul, pentru roada Duhului. Iată 3 condiţii din text:

a. Convertirea la Domnul Isus Hristos, v24.

Să fii al Domnului Isus. În cei ce sunt ai Domnului Isus rodeşte Duhul, roada Lui. Asta implică să crezi în El, să fie El Domnul şi Mântuitorul Tău.

b. Crucificarea firii pământeşti cu poftele şi patimile ei, v24.

2 crucificări:

  • Crucificarea primordială – Galateni 2:20; Romani 6:6. O realizează Hristos.
  • Crucificarea permanentă – O realizăm noi prin Duhul, pentru Hristos, Romani 8:12-14. Prin Duhul facem să moară faptele trupului.                                                                                                                                                                      c. Conformarea conduitei noastre cu Duhul, v16-18, 25. Implicaţii:
  • O luptă permanent cu firea pământească, v16-17.
  • O limitare a libertăţii, v17
  • O libertate faţă de Lege, v18.

Acestea sunt condiţiile pregătitoare pentru roada Duhului.

  1. Contrastul roadei Duhului, v19-21.

Întoatdeauna când Biblia vorbeşte despre omul spritual, sau despre trăsăturile lui, prezintă în contrast omul firesc şi descrierile lui. Avem aici o prezentare a contrastului, a antitezei roadei Duhului. Firea pământească este în antiteză cu Duhul şi firea pământească produce şi ea ceva, realizează ceva. Firea pământească produce faptele firii pământeşti. Faptele firii pământeşti, în esenţă, sunt o pervertire a omului de la tot ce vrea Dumnezeu. Cuvântul de ordine este că firea pământească prin păcat, perverteşte tot ce este bun în om. Sunt 4 domenii în care se încadrează faptele firii prezentate aici, 4 domenii perverite de păcat.

a. Moralitatea (sanctitatea) trupului, v19.

Preacurvia (relaţii sexuale în afara căstoriei), curvia (relaţii sexuale înainte de căsătorie), necurăţia şi desfrânarea. Toate sunt perveritiri ale moralităţii şi sanctităţii trupului în ce priveşte sexualitatea. Aceasta-i lupta mare a vremii noastre. Dumnezeu a creat cadrul pentru moralitatea şi sanctitatea trupului, căsătoria. Diavolul şi păcatul perverteşte asta prin toate acestea. În necurăţie şi desfrânare sunt incluse toate celelalte anormalităţii în ce priveşte sexualitatea: homosexualitatea, incestul, bestialitatea, necromaţia şi alte nebunii ale omului decăzut.

b. Transcendeţa sufletului, v20; închinarea la idoli şi vrăjitoria.

Sufletul este nemuritor, transcende viaţa şi lumea aceasta. De aceea, sufletul are nevoie de mai mult decât ceea ce este în lume. Sufletul trebuie să se închine, pentru că este creat nemuritor şi transcendent. Păcatul şi diavolul perveteşte transcendeţa sufletului şi îl face să se închine la idoli şi să caute comunicarea cu lumea de dincolo prin spritism, vrăjitorie.

c. Normalitatea relaţiilor interumane, v20-21.

Sunt 9 manifestări ale pervertirii normalităţii relaţiilor, relaţii intenţionate de Dumnezeu între oameni:

  • Vrăjbiile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile. În final, observaţi unde se ajunge, la crimă, fie cu vorba, fie cu fapta.                                                                                                 c. Împlinirea nevoilor esenţiale – mâncare şi băutură, v21.

Tranformarea setei în beţie şi a nevoii de mâncare în îmbuibare este o pervertire a nevoilor esenţiale.

Acesta este contrastul roadei Duhului, şi presupune că, un om nu este născut din nou şi nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Un om care trăieşte în aceste pervertiri este mort spiritual.

  1. Conţinutul roadei Duhului, v22-23.

Două detalii aici:

a. Un conţinut unitar, v22; Roada, nu roadele

Ideea este că nu poţi avea o trăsătură, o componentă şi celelalte nu, ci trebuie să o ai toată. Roada Duhului este de aşa fel că ori o ai toată, ori nu o ai de loc.

b. Un conţinut trinitar, v22-23.

Se împart în 3, şi chiar dacă este numită roada Duhului, este roada Sfintei Treimi. Şi fiecare domeniu arată relaţia şi identificarea noastră cu fiecare din persoanele Sfintei Treimi:

  • Dragostea, bucuria, pacea – Relaţia cu Tatăl, implicarea Lui. Dumnezeu este drgoste, şi El dă bucurie şi pace.
  • Îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine – relaţia şi asemănarea cu Hristos, identificarea cu El
  • Credincioşia, blândeţea, înfrânarea – relaţia cu Duhul Sfânt, implicarea Lui, puterea Lui.
  1. Consecinţele roadei Duhului în viaţa unui om, v23-26.                                                 a. Ireproşabilitatea, v23.

Nu există lege împotriva roadei Duhului, în ideea de condamnare, de reproş. Ce poţi reproşa la aşa ceva!?

b. Respingerea slavei deşarte, v26.

Un om care are roada Duhului, nu caută slavă de la oameni. Firea îşi doreşte să fie înălţată şi aclamată.

c. Reţinerea de la provocări, întărâtări şi invidii, v26.

Un om care are roada Duhului, nu provoacă pe alţii la nimic rău şi nu invidiază pe alţii.

Să ne cercetăm fiecare, în privinţa produsului Duhului Sfânt. Pot alţii vedea şi gusta roada Duhului, din noi?

Nu uitaţi, aceasta este cea mai clară şi puternică dovadă că avem Duhul Sfânt!

Ilie Bledea

 

 

 

Leave a comment

Filed under Teologie