Category Archives: Teologie

Reforma Protestantă şi Sola Scriptura

Celebrăm astăzi entuziaşti 500 de ani, de la Reforma Protestantă, din secolul al XVI-lea. Mulţumim lui Dumnezeu pentru felul în care, prin suveranitatea Lui şi în providenţa Lui a lucrat atunci şi de atunci până acum.

Astăzi când se împlinesc 500 de ani, din ziua când Martin Luther a postat cele 95 de teze pe uşile castelului din Wittenberg, aş vrea să subliniez că, Scriptura a făcut totul. Asta a spus Luther la sfarşitul vieţii lui.

„Eu doar am învăţat, am predicat şi am scris Cuvântul lui Dumnezeu, altceva n-am făcut nimic. Şi, în timp ce eu dormeam ….Cuvântul a slăbit papalitatea în aşa măsură încât niciun prinţ sau imperiu nu ar fi reuşit niciodată să îi aducă o aşa pierdere. Eu n-am făcut nimic, Cuvântul lui Dumnezeu a făcut totul.”[2]

Sola Scriptura a fost principiul formal şi fundamental al Reformei, fără acest principiu nu am fi avut nici unul din celelalte patru.

Cum a lucrat Scriptura în viaţa lui Luther pentru a se realiza Reforma?

  1. Numai Scriptura l-a determinat să scrie cele 95 de teze împotriva indulgenţelor şi să le posteze pe uşa catedralei din Wittenberg în 31 octombrie 1517, chiar dacă Luter nu era convertit.

Pentru a întări aceasta vreau să citez aici prima teză din cele 95:

„Când Domnul şi Stăpânul nostru Isus Cristos a zis „Pocăiţi-vă” (Matei 4:17), a vrut ca întreaga viaţă a celor credincioşi să fie caracterizată de pocăinţă.” [3]

  1. Numai Scriptura I-a descoperit neprihănirea prin credinţă şi L-a condus la credinţa în Hristos, pentru a fi socotit neprihănit.

Asta s-a întâmplat în 1519. Iată ce mărturiseşte Luther despre momentul când a înţeles că neprihănirea lui Dumnezeu descoperită în Evanghelie, despre care vorbeşte Romani 1:17, este neprihănirea pasivă a lui Dumnezeu pe care El o dăruieşte prin credinţă, nu ca o răsplată pentru cei merituoşi, ci ca un dar pentru cei vinovaţi de păcat. Mărturisirea lui despre textul din Romani 1:17 este următoarea:

„Astfel, cuvântul acesta din Pavel a fost pentru mine adevărata poartă spre paradis.”[4]

  1. Numai Scriptura a domnit peste conştiinţa lui făcând-o captivă pentru toată viaţa numai Scripturii.

Aceasta a declarat Luther în faţa Dietei de la Worms, în 18 aprilie 1521, când i s-a cerut să de dezică de scrierile sale, care nu erau altceva decât explicaţii ale adevărurilor biblice. El a zis:

Mă dezic doar dacă voi fi convins de Scriptură şi de gândirea sănătoasă – nu accept autoritatea papilor şi a conciliilor pentru că aceştia s-au contrazis reciproc – conştiinţa mea este captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Nu pot şi nu voi retracta nimic, pnetru că a merge împotriva conştiinţei nu este nici drept, nici sigur. Aceasta este poziţia mea, aici rămân. Nu pot şi nu voi proceda altfel. Dumnezeu să mă ajute! Amin!”[5]

  1. Numai Scriptura a dictat toată viaţa şi slujirea lui Luther, până la sfarşit.

El a predicat numai Scriptura, a scris numai Scriptura, a învăţat şi a discutat cu alţii numai Scriptura. Jaroslav Pelikan, spune despre Luther că: „era aşa de plin de cuvintele şi ideile Bibliei, încât de multe ori le cita fără să fie conştient de asta.”[6]

Prin urmare, când sărbătorim astăzi 500 de ani de la Reforma Protestantă, trebuie să recunoaştem alături de Luther: „Scriptura a făcut totul. Numai Scriptura a făcut diferenţa. Sola Scriptura a adus la lumină Sola Fide, Sola Graţia, Solus Christus şi Soli Deo Gloria.

Cum am putea sărbători mai frumos cei 500 de ani de Reformă, decât întorcându-ne şi noi, familiile noastre şi bisericile creştine evanghelice la Sola Scriptura!

Sărbătoreşte astăzi 500 de ani de la Reforma Protestantă citind, meditând, practicând şi promovând Sola Scriptura!

Ilie Bledea – Făget, 31 octombrie, 2017

[1] Sursa imaginii: http://1.bp.blogspot.com/-g_JCY7t0uUQ/VA7wg4b9ScI/AAAAAAAABII/j98xuVwiFas/s760/photo.PNG

[2] Idem, p. 19.

[3] Citat din Moştenirea lui Luther, editată de R.C. Sproul şi Sthephen J. Nichols, (Ed. Scriptum: Oradea, 2017), p. 369.

[4] Idem, p. 51

[5] Citat din Eroll Hulse, Unul din o mie, (Ed. Făclia: Oradea, 2013), pp 88-89.

[6] Citat de Steven Lawson în The Heroic Boldness of Martin Luther (Reformation Trust, Standford, FL, 2013), p 48.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Teologie

Convingerile creştinului despre păcat

Un creştin are convingeri corecte şi despre păcat, chiar dacă aceste convingeri nu sunt plăcute, ele sunt absolut necesare, pentru că în funcţie de convingerile despre păcat se formează şi alte convingeri, ca cea despre mântuire, sfinţire şi har şi chiar convingerile cu privire la sine. Convingerile creştinului depsre păcat sunt fundamentate în Scriptură şi formate prin lucrarea de convingere a Duhului Sfânt.

Ce crede, recunoşte şi afirmă un creştin despre păcat? Câteva adevăruri clare:

  1. Păcatul este neascultare de Dumnezeu, Genesa 3, Romani 5
  2. Păcatul este nelegiuire în faţa lui Dumnezeu, 1 Ioan 3:4
  3. Păcatul este necinstire a lui Dumnezeu, Romani 1:18
  4. Păcatul este necredinţa în Dumnezeu şi în Domnul Isus, Ioan 16:8-9
  5. Păcatul este natural fiecărui om, Efeseni 2:1-3; Ps 51.
  6. Păcatul este neruşinare faţă de Dumnezeu şi oameni, Ţefania 3:5
  7. Păcatul este nepăsare faţă de Dumnezeu
  8. Păcatul este neatingerea obiectivului lui Dumnezeu, ratarea ţintei. Aceasta este în esenţă definiţia cuvântului păcat în Scriptură
  9. Păcatul este nebunie în faţa lui Dumnezeu, Romani 1:22-32
  10. Păcatul este netrebnicia tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu, Romani 3:9-20

În lumina acestor adevăruri, putem sumariza şi conştientiza:

  • Generalitatea păcatului; toţi oameni sunt păcătoşi fără execpţie şi fără deosebire. Şi, nu numai că toţi sunt păcătoşi, toţi oamenii sunt corupţi total de păcat, în întreaga lor personalitate.
  • Gravitatea păcatului; atrage mânia lui Dumnezeu, separă de Dumnezeu, distruge caracterul, distruge familii, aduce moartea veşnic, despărţirea de Dumnezeu în iad, şi alte multe consecinţe grave în viaţa omului.
  • Grandoarea harului lui Dumnezeu care ne salvează de păcat, prin Domnul Isus Hristos, prin jertfa Lui! 2Corinteni 5:21.

În final, toţi oamenii sunt în una din două categorii:

  • Păcătoşi salvaţi prin Har, prin Hristos; şi
  • Păcătoşi sclavi ai păcatului.

Tu unde te situezi faţă de păcat?

 

Ilie Bledea

Făget, 04.05.17

Leave a comment

Filed under Teologie

Hristos a murit pentru păcatele noastre, doar pentru păcatele noastre!

Isaia 53

  1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
  2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
  3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
  4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
  5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
  6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
  7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un mile pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
  8. El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
  9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
  10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă…Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
  11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
  12. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pnetru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Acesta este pasajul biblic cel mai clar şi explicit despre jertfa Domnului Isus. A fost scris cu 700 de ani înainte. Acest text este temelia întregii teologii despre jertfa Domnului Isus. Tot ce scriu apostolii în Evanghelii şi espistole, îşi are inspiraţia şi originea în acest pasaj, scris de Isaia.

Textul acesta, arată foarte clar că Domnul Isus a murit pentru păcatele oamenilor, doar pentru păcatele oamenilor. Pentru a fi mai uşor de observat am pus textul subliniat. Observaţi vă rog, în v4 ni se spune că a purtat suferinţele şi durerile noastre. Întrebarea este: Care suferinţe şi dureri? De la v 5 înainte se explică. Suferinţele şi durerile pe care ar fi trebuit să le purtăm noi, din pricina păcatului nostru. Adică suferinţa mâniei lui Dumnezeu peste noi şi durerile chinului din iad, al despărţirii veşnice de Dumnezeu. Domnul Isus nu a purtat suferinţele noastre fizice şi durerile noastre de oase şi carne.

De ce scriu aceste rânduri, această prezentare biblică? Pentru că sunt  mulţi adepţi ai „evangheliei prosperităţii” care spun că Domnul Isus pe cruce a rupt blestemul sărăciei şi bolilor fizice. Am auzit cu urechile mele şi am citit afirmaţii că, Domnul Isus pe cruce a purtat toate bolile noastre şi de aceea prin credinţa în El putem fi vindecaţi de orice boală şi Domnul Isus a murit pentru sărăcia noastră, de aceea când credem în El nu mai putem fi săraci. Fals! O altă evanghelie! Una înşelătoare!

  • Uitaţi-vă în v5, v6, v8 (deşi cei din vremea Lui n-au înţeles asta, El pentra asta a murit), v11, si v12. Toate versetele care urmează după v4, arată că suferinţa şi durerea suferită de Domnul Isus a fost suferinţa şi durerea pedepsei pentru păcatul omenirii.
  • Sunt două texte în Noul Testament care preiau v4, îl citează şi îl aplică: Matei 8:16-17. Aceste versete arată că, ceea ce a spus Isaia se împlineşte în lucrarea de vindecare fizică a bolilor, pe care a făcut-o Isus în timpul vieţii Sale, înainte de jertfa Sa. Nu vorbeşte deloc aici despre jertfa Domnului Isus. Al II-lea text unde este citat Isaia 53:4-5, este 1Petru 2:24. Tămăduirea este clar se aplică clar la păcat, la boala păcatului. Citiţi cu atenţie versetul!
  • Redau acum o pleiadă de texte biblice, din Noul Testament, care arată explicit, clar şi categoric că, Hristos a murit pentru păcatele omenirii, numai pentru păcatele omenirii. O să iau textele pe categorii de scrieri în Noul Testament, şi o să încerc să fiu foarte succint, cu alte cuvinte sunt mult mai multe texte. Pentru a uşura lecturarea am subliniat expresia care arată ceea ce vreau să comunic:
  1. Evanghelii; Matei 26:28; „…căci acesta este sângele Meu, sângele Legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” Ioan 1:29; „…Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”
  2. Faptele Apostolilor; 5:31; „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi la făcut Domn şi Mântuitor ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.” 10:43; „Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
  3. Epistolele Pauline; Romani 3:25; „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire….” Romani 6:10; „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna…” 1Corinteni 15:3; „ …Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi…” 2Corinteni 5:21; „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi…”Galateni 1:4; „El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre,  Efeseni 1:7; „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor…” Tit 2:14; „El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege...”
  4. Epistola către Evrei: 9:28; „tot aşa şi Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora.…” 10:12; „El, dimpotrivă după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu…
  5. Epistolele Petrine: 1Petru 2:24; „ El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi…3:18; „Hristos, de asemenea a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi…”
  6. Epistolele Ioanine: 1Ioan 1:7; „…şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” 2:2; „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” 3:4; „Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.” 4:10; „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noatre.”
  7. Apocalipsa 1:5; „…A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său…”

În cocluzie, repet: Hristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre, doar ca pedeapsă pentru păcat! Nu pentru bolile noastre fizice, nu pentru a ne scăpa de sărăcie, ci pentru mântuirea noastră eternă şi fericirea noastră veşnică în slavă cu El! Binenţeles că, beneficiile jertfei lui Hristos sunt infinite, dar toate ţintesc spre relaţia spirituală cu El şi veşnicia noastră cu El în slavă!

Slavă Mielului care ne-a răscumpărat din păcatele noastre, prin jertfa Lui!

Ilie Bledea

 

Leave a comment

Filed under Teologie

Convingerile creştinului despre om

După cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, prin care îl cunoaştem pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, foarte importantă este cunoaşterea de sine. Socrate a zis: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!” Şi, a avut dreptate. Este foarte bine, important şi necesar să ne cunoaştem. Însă, marea întrebare este cum ne cunoaştem? În ce lumină privim la noi? Cea mai bună lumină este lumina Cuvântului lui Dumezeu, prin care avem lumina lui Dumnezeu Însuşi.

Ce convingeri ne aduce Dumnezeu prin Cuvântul Său, despre noi înşine? Cel puţin câteva esenţiale, pe care vreau să le urmărim în acest material:

  1. Omul este creat de Dumnezeu într-un mod unic, special, după un standard unic: Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Genesa 1:26.
  2. Omul este creat de Dumnezeu cu un scop şi mandat unic, să stăpânească creaţia, nu să fie stăpânit de ea, Genesa 1:26.
  3. Omul este creat pentru relaţia de familie bărbat-femeie, aşa a stabilit Dumnezeu prin creaţie şi este întipărit în ADN-ul omului, Genesa 1:27; 2:18-25
  4. Omul este creat cu capacitatea de procreere şi responsabilitatea de perpetuare a rasei umane, prin relaţia de familie bărbat-femeie, Genesa 1:28
  5. Omul este creat prin implicarea directă şi specială a lui Dumnezeu, Genesa, diferit de restul creaţiei care a fost adusă în existenţă doar prin Cuvântul lui Dumnezeu, Genesa 2:7
  6. Omul este creat ca o entitate definită de suflet. Omul este un suflet, care temporar are un trup fizic, iar apoi va avea un trup veşnic, nemuritor, Genesa 2:7.
  7. Omul este căzut în păcat prin ispitirea diavolului şi astfel despărţit de Dumnezeu, lipsit de slava lui Dumnezeu şi vinovat în faţa lui Dumnezeu, Genesa 3:1-14; Romani 3:23.
  8. Omul căzut în păcat este corupt radical, total de păcat şi condamnat la moarte, la iad şi mânie veşnică,Genesa 3-6, Romani 3:9-20.
  9. Omul a primit promisiunea salvării şi primeşte darul salvării din păcat, prin Domnul Isus Hristos, noul OM, noul Adam; Genesa 3:15; Romani 5:12-21.
  10. Omul salvat prin har, prin credinţa în Hristos, va locui veşnic cu Dumnezeu pe noul pământ, în noul Ierusalim, Apocalipsa 21-22.

Acestea sunt convingerile esenţiale ale unui creştin despre om, despre umanitate. Convingerile acestea sunt formate de Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt în concordanţă deplină cu realitatea. Sunt acestea şi convingerile tale?

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Teologie

Convingerile unui creştin despre Duhul Sfânt

La temelia convingerilor unui creştin, sunt convingerile despre Sfânta Scriptură, la inima creştinismului, sunt convingerile despre Hristos, însă, spiritul convigerilor unui creştin este dat de cele despre Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este cel mai activ în noi pentru formarea convingerilor. El are o lucrarea de convingere în noi (Ioan 16:8). Ce convingeri ne dă Duhul Sfânt, prin Scriptură, despre Sine?

  1. Personalitatea Duhului – Duhul Sfânt este o persoană, nu o forţă, sau o energie. El este persoană, are atribute personale, atitudini personale şi acţiuni personale (Ioan 16:13-14).
  2. Divinitatea Duhului – Duhul Sfânt este Dumnezeu, are toate atributele şi acţiunile divinităţii (Fapte 5:3-4).
  3. Prezenţa Duhului – Duhul Sfânt are o prezenţă continuă şi universală, însă prezenţa lui specială este în credincioşi şi în biserica lui Hristos (Genesa 1:2; 1Corinteni 3:16-17; 6:19-20).
  4. Înţelepciunea Duhului – Duhul Sfânt este duh de înţelepciune şi de cunoaştere, de pricepere, de sfat, de frică de Domnul…Duhul Sfânt nu prosteşte pe nimeni, nici nu-l face să spună prostii şi să se comporte bizar. Duhul Sfânt are o înţelepciune supremă şi sfântă (Isaia 11:1-2).
  5. Puterea Duhului – Duhul Sfânt furnizează creştinilor puterea spirituală de mărturie a lui Hristos şi de trăire în ascultare de Dumnezeu (Fapte 1:8; Efeseni 3:14-16).
  6. Plinătatea Duhului – Duhul Sfânt doreşte şi lucrează să umple viaţa credinciosului de Dumnezeu, de Hristos, cât şi de Cuvântul lui Hristos (Efeseni 3:19; 4:13; 5:18; Coloseni 3:16).
  7. Roada Duhului – Duhul Sfânt produce în viaţa creştinului roada Lui, care constă într-un caracter asemenea lui Hristos (Galateni 5:22-23).
  8. Darurile Duhului – Duhul Sfânt dăruieşte după voinţa Lui, daruri spirituale tuturor celor născuţi din nou, pentru slujirea şi zidirea bisericii lui Hristos. Darurile sunt diferite cu scopuri diferite şi nu toate darurile sunt permanente. (1Corinteni 12-13; Romani 12:3-8; 1Petru 4:10-11).
  9. Călăuzirea Duhului – Duhul Sfânt călăuzeşte pe creştinii în ascultare de voia lui Dumnezeu revelată în Scriptură (Ioan 16:13; Romani 8:14).
  10. Permanenţa Duhului – Duhul Sfânt nu părăseşte niciodată pe un creştin în care şi-a stabilit reşedinţa, chiar dacă poate fi întristat, sau stins pentru o vreme, El rămâne în veac în viaţa creştinului (Ioan 14:15-17; Efeseni 4:30; 1Tesaloniceni 5:19).

Acestea sunt convigeri de bază cu privire la Duhul Sfânt, pe care El Însuşi le formează în creştini, prin Scripturile inspirate tot de El.

Este bine şi de dorit ca fiecare creştin să-şi verifice convingerile despre Duhul Sfânt! Te îndemn să o faci şi tu, chiar astăzi!

Ilie Bledea

 

 

Leave a comment

Filed under Teologie

Convingerile unui creştin despre Hristos

Dacă la temelia vieţii unui creştin sunt convingerile despre Scriptură, inima creştinismului o reprezintă convingerile despre Hristos. Creştinismul este Hristocentric. Creştinismul este relaţie cu Hristos, o relaţie ce implică credinţă, dragoste, ascultare, urmare, adorare, slujire, închinare şi imitare. Toate acestea orientate spre Hristos şi inspirate din El. Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile în viaţa unui creştin. Prin urmare, care sunt convingerile care sunt inima creştinismului, convigerile unui creştin despre Hristos? Iată 10 foarte importante:

  1. Eternitatea lui Hristos ca existenţă; El este din veşnicie pentru veşnicie – Ioan 1:1-2
  2. Divinitatea lui Hristos – Ioan 1:1-2; Romani 9:5; Filipeni 2:5-6; Tit 2:13; 2Petru 1:1; 1Ioan 5:20
  3. Întruparea şi umanitatea lui Hristos – Ioan 1:14; 1Timotei 2:5
  4. Viaţa impecabilă şi lucrarea între oamenii a lui Hristos; a trăit fără păcat şi a făcut voia perfectă a lui Dumnezeu pe pământ predicând Evanghelia, învăţând pe oameni despre împărăţia lui Dumnezeu şi vindecând bolile şi neputinţele oamenilor – Matei 9:35
  5. Moartea ispăşitoare şi răscumpărătoare a lui Hristos – Romani 3:24-26; Evrei 9:13-14
  6. Învierea glorioasă a lui Hristos – Ioan 20-21; 1Corinteni 15
  7. Înălţarea la ceruri a lui Hristos – Luca 24; Fapte 1:9
  8. Lucrarea prezentă a lui Hristos în ceruri, cu cel puţin 4 componente:
  • Conduce biserica prin Duhul şi slujitori daţi de El; Efeseni 1:22-23; 4:11
  • Vorbeşte bisericii prin Cuvântul inspirat şi slujitorii daţi de El; Apocalipsa 2-3.
  • Mijloceşte pentru biserică; Evrei 7:25
  • Pregăteşte locul bisericii pentru veşnicie; Ioan 14:1-3
  1. Revenirea lui Hristos pentru biserica Lui – Ioan 14:3; 1Tesaloniceni 4:13-18
  2. Împărăţia de o mie de ani a lui Hristos, la Ierusalim şi Împărăţia veşnică împreună cu Tatăl în noua creaţie, Apocalipsa 20-22

Toate acestea, îl aşează pe Hristos  în centrul creştinismului. El este singurul Mântuitor pentru om, singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om, şi singurul Model perfect de urmat pentru fiecare!

Deviza vieţii fiecărui creştin trebuie să fie cea a lui Pavel, prezentată în Filipeni 3:10; „Sa-l cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui….”

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Teologie

Convingerile unui creştin despre Dumnezeu

Continuăm cu convingerile doctrinare ale creştinului, cu teologia propriu-zisă, care este doctrina despre Dumnezeu. Adânc înrădăcinate în convingerile despre Scriptură, şi indisolubile de aceste convingeri, sunt convingerile despre Dumnezeu. Un creştin are cel puţin aceste 10 convingeri ne-negociabile cu privire la Dumezeu.

  1. Dumnezeu există prin Sine Însuşi din veşnicie pentru veşnicie, Exod 3:14; Ps. 90: 1-2
  2. Dumnezeu S-a revelat pe Sine în mai multe etape şi pe mai multe căi, însă vorbeşte astăzi numai prin Scriptură, Evrei 1:1-3
  3. Dumnzeu este persoană, nu forţă, nu cauza necauzata. Dumnezeu vorbeşte, gândeşte, simte, face!
  4. Dumnezeu este Unul ca esenţă, sau natură divină, Deuteronom 6:4
  5. Dumnezeu este Triunic, Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Genesa 1:26; 2Corinteni 13:14
  6. Dumnezeu este Creatorul Înţelept şi Susţinătorul Atotputernic al tuturor lucrurilor, Genesa 1
  7. Dumnezeu este Suveranul Glorios al întregii creaţii, Ps. 135:1-6
  8. Dumnezeu este Sfânt şi Drept în caracterul Său, Isaia 6:1-4
  9. Dumnezeu este Iubitorul Graţios al fiinţei umane, 1Ioan 4:8
  10. Dumnezeu este Judecătorul final al tuturor oamenilor, Apocalipsa 20:11-15

Citind Biblia, observând creaţia şi ascultându-ţi conştiinţa luminată de Duhul Sfânt, nu poţi să nu recunoşti aceste adevăruri, să le crezi şi să le mărturiseşti cu toată puterea.

Dacă eşti creştin, verifică-te! Ai aceste convingeri? Dacă nu, contiună să citeşti Scriptura, să meditezi asupra ei şi să te rogi în conformitate cu adevărul ei!

Ilie Bledea

 

 

2 Comments

Filed under Teologie