Category Archives: Raspunsuri biblice la probleme curente

A fost o singură Vinere Mare!

Astăzi majoritatea creştinilor comemorează jertfa lui Hristos. Nu este rău, dar nu trebuie să ne amintim doar astăzi, nu ne putem rezuma la o zi. Mulţi numesc această zi, vinerea mare sau mai rău, vinerea neagră.

Vreau să vă spun cât se poate de clar că, astăzi nu e vinerea mare. Vinerea Mare a fost atunci, în urmă cu aproximativ 2000 de ani, Vinerea în care Isus Hristos din Nazaret a fost crucificat sub Ponţiu Pilat, guvernatorul Roman al Iudeii. Vinerea Mare a fost atunci odată pentru totdeauna.  În lumina aceasta, vreau să abordez două întrebări importante:

  1. De ce Vinerea aceea a fost o Vinere Mare?

Din câteva motive cât se poate de importante şi clare:

  • Pentru că cea mai mare Persoană care a trăit pe acest pământ, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu şi om, a fost crucificat pentru păcatele noastre. Citiţi în Evanghelii şi vedeţi: Matei 27, Marcu 15, Luca 23; Ioan 19.
  • Pentru că cel mai mare duşman al omenirii a fost biruit prin moartea Domnului Isus. Cel mai mare duşman este diavolul, şarpele cel vechi şi şiret. Genesa 3; Evrei 2:14-15; Apocalipsa 12:9-11.
  • Pentru că cea mai mare problemă a omului a fost rezolvată prin jertfa Domnului Isus. Cea mai mare problemă este păcatul şi Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre, a nimicit puterea şi a plătit pedeapsa păcatului; 2Corinteni 5:21
  • Pentru că cel mai mare dar este dat omului prin jertfa Domnului Isus. Cel mai mare dar este mântuirea, care include viaţa veşnică în părtăşie cu Domnul Isus pentru totdeauna, Ioan 3:16; 36; Ioan 17:3

Din aceste motive, aceea a fost Vinerea Mare!

  1. De ce Vinerea Mare a fost odată pentru totdeauna şi nu mai este alta ca ea?

Pentru că Scriptura spune foarte clar că Hristos a murit odată pentru totdeauna, în următoarele texte:

  • Romani 6:10; „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentu păcat odată pentru totdeauna….”
  • Evrei 7:26-27; „ Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presu de ceruri, care n-are nevoie, ca şi ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi.”
  • Evrei 9:27; „…tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată…..”
  • Evrei 10:10; „Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Hristos, odată pentru totdeauna.”
  • 1Petru 3:18; „Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuţi…”

Am subliniat intenţionat expresiile care arată faptul că Vinerea Mare nu se mai repetă. A fost odată pentru totdeauna!

Trebuie să ne amintim aceasta în fiecare zi şi astăzi! Ziua aceea rămâne în istoria omeniri ca fiind unică. Toate zilele trebuie trăite de atunci în lumina şi în umbra ei.

Fiecare zi este un dar de la Dumnezeu, pentru că a fost o Vinere Mare!

Trăieşte fiecare zi privind la Domnul Isus şi mulţumindu-i pentru jertfa Lui şi pentru învierea Lui biruitoare!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Raspunsuri biblice la probleme curente

De ce este înţelept să păstrăm familia aşa cum este de la început?

family-4Nu este o noutate să scriem şi să spunem că, familia trdiţională este sub asediu, sub un atac asiduu şi agresiv al lumii şi al diavolului. Putem vedea aceasta şi din reacţia mass-media la demersul şi reuşita Coaliţiei pentru Familie, de-a aduna cele trei milioane de semnături pentru modificarea constituţiei, în ce priveşte familia. S-a spus printre altele că e vorba de 3 milioane de proşti. Nu e ceva nou, nu e ceva de uimit pentru noi. Ar fi fost uimitor ca lumea, reprezentată de mass-media, să aprecieze şi să promoveze acest demers.

Din punctul de vedere al concepţiei creştine despre lume şi viaţă, noi ştim că „înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu” (1Corinteni 3:19), şi că, cine vrea să ajungă înţelept înaintea lui Dumnezeu, trebuie să se facă nebun în felul veacului acestuia (1Corinteni 3:18).

Pentru noi, în cele din urmă, contează cum stau lucrurile înaintea lui Dumnezeu. Şi, înaintea lui Dumnezeu, înţelepciunea vis-a-vie de familie, este în familia tradiţională, familia formată de un bărbat şi o femeie, uniţi în legământ înaintea lui Dumnezeu, pentru toată viaţa lor.

De ce este înţelept să avem, să susţinem, să păstrăm şi să promovăm familia formată dintr-un bărbat şi o femeie? Vă propun câteva raţiuni biblice, normale, sănătoase şi frumoase.

  1. Familia formată dintre un bărbat şi o femeie este în conformitate cu modul în care am fost creaţi de Dumnezeu.

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, I-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Genesa 1:27)

Chipul lui Dumnezeu se reflectă în om prin relaţia de căsătorie. Dumnezeu a creat omul după chipul Lui, în vederea acestei relaţii complementare, de căsătorie între un bărbat şi o femeie.

Orice abatere de la acest standard este o denaturare de la modul în care am fost creaţi, este o denatuare care nu vine de la Creator.

  1. Familia formată dintre un bărbat şi o femeie este sub binecuvântarea specială a lui Dumnezeu.

„Dumnezeu i-a binecuvântat…” (pe bărbat şi pe femeie, nu pe bărbat şi bărbat…sau femeie şi femeie…) (Genesa 1:28).

Binecuvântarea lui Dumnezeu implică mai multe aspecte, dar aici vreau să subliniez câteva:

  • Plăcerea lui Dumnezeu
  • Protecţia lui Dumnezeu
  • Părtăşia cu Dumneze
  • Purtarea de grijă a lui Dumnezeu

Familia care vrea binecuvântarea lui Dumnezeu, cu toate aceste componente, trebuie să fie o familie formată dintre un bărbat şi o femeie. Orice alt tip de relaţie între oameni, nu poate fi considerat familie şi este sub blestemul, sau mânia lui Dumnezeu (vezi Romani 1:18-29).

  1. Familia formată dintre un bărbat şi o femeie este relaţia rânduită de Dumnezeu pentru perpetuarea umanităţii.

„Dumnezeu I-a binecuvântat şi le-a zis: Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peşte peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Genesa 1:28).

Este clar că un bărbat cu un bărbat, sau o femeie cu o femeie, nu pot asigura perpetuarea umanităţii. Dumnezeu a rânduit ca prin relaţia de căsătorie între un bărbat şi o femeie să se perpetueze viaţa. În această relaţie, Dumnezeu a pus capacitatea de procreere. Ce este atât de greu de înţeles?

Viaţa aşa cum a fost creată şi rânduită de Dumnezeu se perpetuează prin familia tradiţională, aşa cum a fost creată de Dumnezeu, prin relaţia dintre un bărbat şi o femeie.

  1. Familia formată dintre un bărbat şi o femeie este cadrul normal, rânduit de Dumnezeu, pentru creşterea şi formarea copiilor, a generaţiei următoare.

„Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.” (Deuteronom 6:6-7)

Înainte de orice, copiii au nevoie de iubire şi apoi de învăţătură. Ei nu pot fi educaţi fără a fi iubiţi. Şi, ce cadru mai bun există, pentru a fi iubiţi şi instruiţi în acelaşi timp, decât familia?

Familia este locul iubirii necondiţionate, unde soţul şi soţia se iubesc unul pe celălalt şi transmit iubirea lor spre copii lor, educându-i şi crescându-i în iubire şi învăţătură.

Dragii mei, orice om care gândeşte normal, sănătos, ştie că nicăieri nu-i mai frumos pe lume, decât într-o familie normală, formată dintre un bărbat şi o femeie şi apoi din copiii cu care Dumnezeu binecuvântează familia.

Este înţelept, este normal, este sănătos şi frumos ca familia să rămână aşa cum a instituit-o Dumnezeu. Să ne rugăm pentru aceasta, să fim astfel în familiile noastre şi să susţinem şi să promovăm familia aşa cum a creat-o Dumnezeu!

Doamne ajută, Domne dă izbândă!

Ilie Bledea

Sursa fotografiei: https://unitedfamiliesinternational.files.wordpress.com/2014/01/family-4.jpg

Leave a comment

Filed under Raspunsuri biblice la probleme curente

Repere spre o perspectivă teologică (biblică) privitoare la tragedii (3)

La încheierea acestor articole despre înțelegerea tragediilor, din perspectivă biblică, vreau să prezint succint alte câteva teme teologice, care sunt lumini pentru a privi în întunericul tragediilor și apoi să concluzionez în lumina celor prezentate.

  1. Dreptatea sfântă a lui Dumnezeu – Ps 9: 4-8; Ps 97:1-2; Ps 99:1-5; Isaia 6:1-3; Apocalipsa 19:1-2

Dumnezeu este drept și sfânt în caracterul Lui și în toate căile Lui. Dumnezeu va face dreptate și judecată tuturor, în final. Dumnezeu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El. Dar, până la momentul dreptății, funcționează încă dragostea salvatoare. Dreptatea și judecata sunt ale lui Dumnezeu, însă, El ne cere și nouă să fim drepți și sfinți în toată purtarea noastră.

Dreptatea înseamnă ca Dumnezeu să îi dea omului ce i se cuvine. Îndurarea lui Dumnezeu este să nu îi dea omuluui încă ce i se cuvine, să mai întârzie în a-și arăta dreptatea. Iar, harul lui Dumnezeu este să dea omului ceea ce nu i se cuvine, viața și mântuirea prin Hristos.

Noi trăim vremea îndurării lui Dumnezeu și a harului. Pentru cei ce au murit, inclusiv cei ce au murit în tragedii, a venit vremea dreptății, în funcție de cum s-au raportat la îndurarea și harul lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept și sfânt și în dreptatea și sfințenia Lui, nu poate să nu facă dreptate. Dacă nu te-ai pocăit și nu te pocăiești de păcatul tău, într-o zi vei primi ce este drept pentru păcatul tău, iadul veșnic. Dar, dacă te pocăiești, a luat Hristos asupra Lui ce era drept să primești tu pentru păcatul tău, așa că tu vei primi ce este drept pentru Hristos, împărăția și slava lui Dumenzeu.

Să nu uităm că, întotdeauna înainte să își arate dreptatea Lui, dumnezeu arată dragostea și bunătatea Lui. Dacă respingi dragosea Lui, îți mai rămâne doar dreptatea Lui. Și, grozav lucru este să cazi în mâinile lui Dumnezeu, ca păcătos nemântuit. Aceasta-i cea mai mare tragedie posibilă. Să mori nepocăit și să ajungi în iad. Da, există iad. Iadul este o manifestare a dreptății și sfințeniei lui Dumnezeu. De aceea, pocăiește-te astăzi!

2 Datoria specifică a omului față de Dumnezeu – Eclesiastul 12:13-14; Mica 6:8; Matei 22:36-40; Marcu 1:15; Fapte 17:30-31

De reținut aici este că, omul este dator lui Dumnezeu, nu Dumnezeu omlui. Dumnezeu nu are nicio datorie față de nimeni, El face ceea ce face din dragoste și bunătate. Ce îi datorează omul lui Dumnezeu? Iată răspunsurile date de Scriptură:

a. Teama de Dumnezeu – recunoașterea autorității și judecății lui Dumnezeu, Eclesiastul 12:13

b. Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu – Eclesiastul 12:13.

c. Practicarea dreptății – Mica 6:8

d. Iubirea milei – Mica 6:8

e. Umblarea în smerenie cu Dumnezeu – Mica 6:8

f. Iubirea supremă pentru Dumnezeu – Matei 22:36-40

g. Iubirea sinceră pentru semeni – Matei 22:36-40

h. Pocăința sinceră înaintea lui Dumnezeu – Marcu 1:15

i. Credința în Evanghelie – Marcu 1:15

j. Trăirea în unitate cu Domnul Isus și în dependență de El – Ioan 15:5

Omul trebuie să fie conștient că de toate acestea este responsabil înaintea lui Dumnezeu. Însă, de asemenea trebuie să înțelegem că, toată datoria noastră poate fi împlinită doar prin Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu în bunătatea și harul Lui, prin dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, dar apoi ne cere nouă să ne dăm toate silințele să trăim voia Lui în viața noastră (2Petru 1:3-5…) Al VI –lea adevăr teologic, prin care trebuie să privim viața, moartea și alte evenimente, este:

3. Destinul veșnic al omlui – Maleahi 3:16-4:3; Matei 25:31-46; Luca 16:19-31; 1 Tesaloniceni 5: 1-11; Apocalipsa 20-22

Omul înțelept este cel ce trăiește viața pe pământ în lumina veșniciei, cel ce înțelege că este veșnicie, că omul are un destin veșnic. Dumnezeu ne arată că există două destinații eterne pentru om. O destinație fericită, în prezența și părtășia eternă a Domnului Isus și o destinație tragică, în prezența și compania eternă a diavolului. Dumnezeu ne-a descoperit aceasta prin Scriptură, prin Domnul Isus și ne cheamă să ne trăim viața pentru a ajunge în destinul fericit, pregătit de Dumnezeu pentru toți cei ce cred în Domnul Isus. Dumnezeu ne atenționează mereu să nu ne înșelăm, să nu ne lăsăm înșelați de diavolul care ne vrea cu sine în destinul său etern. Omul are un destin etern și trebuie să fie conștient de aceasta.

4. Doxologia de care este vrednic în mod continuu și pentru veșnicie Dumnezeu – 1 Cronici 29: 10-13; Ps 117; Ps 150; Romani 11: 33-36; Efeseni 1:11-14; Apocalipsa 4:9-14; 7:9-12; 11:15-18; 19:1-8.

Dumnezeu face toate lucrurile, după sfatul voii Sale, spre lauda slavei Sale. Dumnezeu este vrednic continuu de închinare, și când înțelegem ce face El și când nu înțelegem. Și în bucurii și în dezastre. Iov a știut asta și în mijlocul tragediei prin care a trecut, a spus: :….binecuvântat fie Numele Domnului! (Iov 1: 21).

Omul care mai are suflare trebuie să-l laude pe Domnul, pentru că în El avem viața, mișcarea și ființa!

Deși este greu, aproape imposibil, asta trebuie să facem în fața lui Dumnezeu și când se întâmplă tragedii, asta trebuie să îi îndemnăm pe cei din jurul nostru să facă, asta trebuie să facem continuu pregătindu-ne pentru veșnicie.

Concluzie: Prin urmare, când se întâmplă tragedii, ca cele recente, sau ca altele din trecut, trebuie să recunoaștem și să credem că Dumnezeu este suveran și în tragedii, să mărturisim păcătoșenia umană, fără excepție și fără deosebire, să cunoaștem dragostea salvataore a lui Dumnezeu, să acceptăm cu toată ființa dreptatea sfântă a lui Dumnezeu, să căutăm să ne împlinim datoria pe care o avem față de Dumnezeu, să privim în lumina veșniciei și să-i dăm lui Dumnezeu toată slava care I se cuvine pentru veșnicie, numai Lui, prin Isus Hristos în puterea Duhului Sfânt.

 

 

 

Leave a comment

Filed under Raspunsuri biblice la probleme curente

Repere spre o perspectivă teologică (biblică) cu privire la tragedii (2)

Când am început să scriu aceste articole, despre perspectiva biblică în ce privește tragediile, aveam în minte în mod special tragedia de la Colectiv. Acum, tragediile s-au înmulțit și cred că se vor înmulți mai departe. A apărut și tragedia de la Paris, și mă gândesc și la altele care se petrec în lumea unde creștinii sunt persecutați și uciși în mod tragic. Cum trebuie să privim biblic la aceste tragedii? Cum le înțelegem pornind dinspre Scriptură spre ele? Nu invers. Iată câteva din luminile Scripturii care luminează atât de puternic, încât orice tragedie s-ar întâmpla nu le poate stinge.

  1. Domnia Suverană a lui Dumnezeu peste toate lucrurile – Deuternom 32:39; Iov 12:10; Ps. 29:10; Ps. 115:3; Ps. 135:5-6; Isaia 45:5-7; Isaia 46:10; Daniel 4:35; Apocalipsa 1:17-18.

Vă recomand să citiți și să meditați la toate textele enumerate mai sus. Din rațiuni de spațiu și timp, o să vă pun aici doar conținutul a două dintre ele:

„Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului, și nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-i zică: Ce faci?” ( Daniel 4:35)

Și, Domnul Isus i-a spus lui Ioan în Insula Patmos: ”Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi și Cel de pe urmă. Cel Viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în veci vecilor. Eu țin cheile morților și ale locuinței morților.” (Apocalipsa 1: 17-18)

Este evident din perspectiva teologică de ansamblu a Scripturii că, Dumnezeu domnește suveran peste univers, peste toate lucrurile. Nimic nu-i scapă de sub control. El este suveran peste viață și moarte. Să aplicăm conceptul teologic al suveranității absolute la moarte, la tragedia morții atâtor oamenii dintr-o dată:

a. Dumnezeu este suveran peste motivul morții – De ce mor oamenii

Pentru că, tuturor oamenilor le este rânduit să moară (Evrei 9:27). Cine a dat decretul morții?  Dumnezeu, datorită căderii umanității în păcat (Genesa 3).

b. Dumnezeu este suveran peste momentul morții – Când moare un om sau mai mulți deodată.

Orice om moare la momentul stabilit de Dumnezeu (Psalmul 139:16; Eclesiatul 8:8; Fapte 17:26). Dumnezeu a stabilit pentru fiecare om măsura vieții. Și pentru cei ce au murit în tragedia de la Colectiv și pentru cei ce au murit în alte tragedii. A fost timpul morții lor, stabilit de Dumnezeu.

c. Dumnezeu este suveran peste modalitatea morții – Cum mor oamenii

Unii mor de bătrânețe, alții printr-o boală, alții într-un accident, alții într-o tragedie. Faptul că cineva moare ars de viu, nu înseamnă că este mai rău decât altul, ci doar că așa le-a fost rânduit să moară.

De exemplu: Mulți creștini martiri au murit arși de vii, pe vremea lui Nero în sec I, sau în alte modalități tragice ca, devorarea de animale sălbatice. Sau, cei uciși în vremea noastră de grupările extremiste islamice ca și ISIS. Au murit așa datorită unei judecăți condamnatoare a lui Dumnezeu? Nu. Nu contează modul fizic în care mori, ce se întâmplă cu trupul, ci ce se întâmplă cu sufletul. Prin urmare, Dumnezeu este absolut suveran în moartea fiecărui om.

Însă, nimeni nu trebuie să creadă că suveranitatea absolută și eternă a lui Dumnezeu exclude responsabilitatea omului. Nu, Dumnezeu este suveran peste moarte, însă omul este responsabil de felul cum trăiește viața pe acest pământ.

Domnia Suverană a lui Dumnezeu este prima lumină prin care trebuie să privim viața, moartea și tragediile.

2. Decăderea spirituală și morală a umanității – Genesa 3; Ps 14; Romani 1:18-32; 3:9-23; Efeseni 2:1-3.

„Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar….Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:11-12; 23)

„Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fii neascultării. Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.” (Efeseni 2:1-3)

Este adevărat că trebuie să avem compasiune față de cei ce au murit, însă prin aceasta nu îi putem disculpa de păcătoșenia lor. Toți oamenii fără excepție și fără deosebire sunt păcătoși, prin urmare sunt vinovați moral de călcarea Legii lui Dumezeu. Toți oamenii sunt din fire sub moartea păcatului, morți spiritual. Prin urmare, și cei ce au murit la Clubul Colectiv,  și cei ce au murit în Franța erau păcătoși. Da, nu mai păcătoși ca alții, dar păcătoși din fire ca și ceilalți. Chiar dacă au murit nevinovați din perspectiva relațiilor și realităților socio-politice, în fața lui Dumnezeu toți cei ce trăiesc și mor în păcat sunt vinovați. Păcătoșii sunt în două categorii: 1. Păcătoși iertați (justificați) prin credința în jertfa Domnului Isus, prin harul lui Dumnezeu; și 2. Păcătoși neiertați, care încă trăiesc în păcatele lor. Cum erau cei de la Colectiv sau din  Franța? Numai Dumnezeu știe. Noi putem să presupunem, prin prisma locului în care se aflau și prin prisma a ceea ce făceau, însă, de asemenea putem presupune că mulți dintre ei au știut de iertarea prin Domnul Isus, și posibil ca în ultimul moment, asemenea tâlharului de pe cruce, au strigat către Domnul cu disperarea pocăinței și a credinței și au fost iertați. Știm că au fost păcătoși, dar dacă au murit neiertați sau iertați, numai Dumnezeu știe. Dacă nu s-au pocăit, îi va judeca Dumnezeu, noi nu putem să îi judecăm, decât să spunem că, dacă au murit în păcat vor ajunge în pedeapsa eternă (iad), iar dacă au avut harul pocăinței și al credinței chiar în ultimul moment, vor merge în bucuria eternă (rai).  Al III-lea adevăr teologic fundamental:

3. Dragostea salvatoare a lui Dumnezeu – Ezechiel 33:11; Luca 19:10; Ioan 3:16; Fapte 17:26-31; Romani 2:4-6.

„Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți voi, casa lui Israel?” (Ezechiel 33:11).

„Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecății a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Romani 2:4-6)

Dumnezeu este Suveran, dar este și dragoste. Este Iubirea perfectă și în iubirea Lui, El vrea salvarea omului. În dragostea Lui salvatoare, Dumnezeu face următoarele lucruri față de umanitate:

a. Dumnezeu arată omului bogății de bunătate, îngăduință și îndelungă răbdare, asta tuturor oamenilor

b. Dumnezeu a dat pe Singurul Său Fiu să moară ca ispășire pentru păcatul omului

c. Dumnezeu cheamă poruncitor pe om la pocăință și credință în Domnul Isus

Acestea sunt 3 repere fundamentale pentru a înțelege tragediile vieții și tragedia morții. Dumnezeu este suveran peste tot ce se întâmplă, toți oamenii sunt păcătoși, și Dumnezeu este dragoste căutând salvarea omului din păcat, prin Hristos, prin credință și pocăință. Este înțelept să privim tragediile prin aceste repre, și mai ales să ne analizăm viața personală, în lumina acestor repre, să vedem unde suntem.

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Raspunsuri biblice la probleme curente

Repere spre o perspectivă teologică (Biblică) cu privire la tragedii (1)

Au trecut aproape două săptămâni, de când am fost zguduiți de tragedia din Clubul Colectiv, în noaptea de 30 octombrie. Reacțiile au fost pe măsura tragediei, în ce privește cantitatea lor, despre calitate e mai greu să facem aprecieri. S-au încercat și se încearcă tot felul de explicații, dar niciuna nu poate răspunde satisfăcător la problema morții celor 53 (până acum, 12 noiembrie, ora 10:20 AM).  Bisericile, prin liderii lor, și-au exprimat și ele punctul de vedere, mai devreme sau mai târziu. S-au dat comunicate, s-au ținut predici de tot felul, unele potrivite, altele extremiste, unele ipotetice. Sunt de apreciat Bisericile și Comunitățile Creștine care au ales să se implice activ în ajutorarea răniților și familiilor lor. Sunt de apreciat toți cei ce s-au rugat și se roagă pentru cei ce se zbat între viață și moarte și pentru familiile celor decedați. Sunt de nebăgat în seamă cei ce emit judecăți  nejustificate, nebazate. Unii scot câte un text biblic din context, și trag cu mitraliera în tinerii care au murit, că își merită soarta, doar erau „Sataniști”.

Consider că, în astfel de situații nu este cel mai potrivit să mergi la Scriptură și să găsești ceva ce să se potrivească, o situație similară cu ceea ce s-a întâmplat și să tragi imediat concluzii. Pot fi mai mult confuzii decât concluzii, într-un asemenea proces. Mulți creștini au alergat la Evanghelia după Luca 13:1-5, ca să constate că și în vremea Domnului Isus a fost ceva asemănător și Domnul Isus a spus un Ceva atunci, care se potrivește și acum. Cu siguranță, ceea ce a spus Domnul Isus atunci este potrivit și pentru ceea ce s-a întâmplat acum. Nu trebuie să judecăm pe cei ce au murit ca fiind mai păcătoși decât noi, ci trebuie să ne pocăim noi, ca nu cumva o tragedie să vină și peste noi și să ne găsească nepocăiți.

Însă, chiar dacă o asemenea soluție, adică să pleci de la ceea ce s-a întâmplat să cauți în Biblie un răspuns, poate ajuta într-o măsură, nu cred că este cel mai potrivit mod de abordare, și nu cred că este suficient. Ceva lipsește!

De aceea, vreau să încerc o formulare, asemena lui Walter Kaiser Jr.[1],  cu dorința să vă conduc spre o perspectivă teologică (biblică) asupra tragediilor care se întâmplă, aplicat la tragedia din Clubul Colectiv. Când spun spre o perspectivă teologică, mă refer la a avea o imagine teologică (biblica) de ansamblu asupra vieții, asupra tragediilor, asupra morții. Mă refer la a porni dinspre Biblie spre ceea ce s-a întâmplat și a încadra în teologia biblică acest eveniment, mai mult decât la a porni de la un evniment sau tragedie spre Biblie și a găsi similarități sau soluții conjuncturale.

O precizare cu privire la procedura pe care o voi folosi. Când vrei să fixezi reflectorul teologiei biblice asupra unui eveniment, trebuie să te uiți la acele adevăruri eterne, care nu se schimbă, indiferent ce se întâmplă în lume. Vrem să ne uităm la acele lumini, care nu pot fi stinse de cele mai întunecate tragedii din istorie. Aceste lumini vor fi reperele noastre spre a ajunge la o concluzie potrivită cu Scriptura. Prin urmare, voi prezenta câteva concepte teologice eterne, neschimbătoare și în lumina lor vom încerca să încadrăm ce s-a întâmplat la Colectiv.  Cu siguranță că, pot fi folosite și alte abordări. Sunt teologi care privesc la o situație anume, prin cele 5 mari repere ale istoriei răscumpărării, potrivit cu Scriptura: Creația, Căderea în păcat, Hristos și Crucea, Comunitatea Duhului – Biserica, și Consumarea istoriei – Împărăția eternă a lui Dumnezeu. Însă, am ales abordarea prin prisma temelor teologice principale ale Scripturii, deoarece am găsit-o mai potrivită în acest context. O să se înțeleagă mai bine aceasta pe măsura prezentării. Sunt 7 teme teologice pe care le voi prezenta în acest demers, teme teologice care ne pot ajuta să încadrăm corect viața, moartea și tragediile, asemăntoare celei întâmplate în țara noastră.

Temele teologice, la care vă chem  să privim, sunt următoarele: 1. Domnia suverană a lui Dumnezeu peste toate lucrurile; 2. Decăderea spiritual-morală a umanității; 3. Dragosea salvatoare a lui Dumnezeu; 4. Dreptatea sfântă a lui Dumnezeu; 5. Datoria specifică a omului față de Dumnezeu; 6. Destinul etern al omului; 7. Doxologia care I se cuvine continuu și etern lui Dumnezeu.

Vă invit să veniți alături, în acest  demers și să acordatți atenție acestor teme ale teologiei biblice, ca să găsim răspuns la întrebarea: Cum să înțelegem teologic (biblic) tragediile vieții și mai ales tragedia morții?

Va urma…

[1] specialist în Teologia Biblică a VT, care a scris mai multe cărți intitulate de obicei în felul: Toward An Exegetical Theology, sau  Toward A Theoloogy of the Old Testament, adică: Spre o Teologie Exegetică, sau Spre o Teologie a Vechiului Testament. Foarte modest, el nu pretinde că scrie o Teologie exegetică, sau biblică  a VT, ci doar încearcă să ne orienteze spre așa ceva. Asta recunosc și eu, nu pretind că pot formula o teologie absolută asupra a aceea ce s-a întâmplat, ci vreau să ofer niște repere orientative.

Leave a comment

Filed under Raspunsuri biblice la probleme curente

Portret de președinte pentru Uniunea Baptistă din România 7

Dragilor, pentru că am intrat în linie dreaptă, în ce privește timpul până la Congresul UBR, din 28-29 mai, 2015, care va avea loc la Oradea, la Biserica Baptistă ”Emanuel”, vreau să vă prezint și o ultim trăsătură din portretul de președinte UBR. Toate aceste 7 trăsături am încercat să le iau din Scriptură, cu privire la un lider după voia lui Dumnezeu. Ultima trăsătură pe care vreau să o prezint este aceasta:

– Entuziasmul spiritual

Vreau să ne rugăm pentru un om cu entuziasm, cu pasiune și înțelepciune în lucrarea Domnului. Implicațiile entuziasmului sunt următoarele:

Speranța biblică, vie –  1 Petru 1:3-4.

Avem nevoie de un om al speranței biblice, un om optimist și realist în același timp, nicidecum nu avem nevoie de un pesimist. Un om ancorat în speranța veșniciei și care cu entuziasm accentuează speranța biblică.

Spiritul binevoitor

Un om entuziast este și un om cu spirit binevoitor, cu o stare de spirit binevoitoare, o stare de spirit bună și binevoitoare pentru alții.

Slujirea benevolă

Entuziasmul spiritual se vede și în slujirea benevolă, fără să-ți atribui merite din aceasta. Tocmai asta înseamă să slujești benevol, să slujești din dragoste pentru Domnul și pentru frații fără să faci mare caz de asta.

Sacrificiul bucuros

Un om cu entuziasm spiritual autentic,  este un om care se sacrifică cu bucurie, 2 Corinteni 12:15. Un om care se sacrifică pentru Domnul, pentru alții, dar cu bucurie. Sunt multe sacrificii fără bucurie pe care le fac unii, însă Domnul ne cere jertfă cu bucurie.

Cu siguranță, slujirea de președinte al UBR, implică mult sacrificiu ce trebuie făcut, vrem să vedem că omul care este ales în această slujire, se sacrifică cu bucurie pentru Domnul.

În lumina aceasta, vă îndemn să vă rugați pentru viitorul președinte și pentru toți frații păstori care vor fi aleși în executivul uniunii!

Domnul să ne facă pe toți astfel de oameni, și să pună în fruntea noastră asemenea oameni!

 

Leave a comment

Filed under Raspunsuri biblice la probleme curente

Portret de președinte pentru Uniunea Baptistă din România 6

Dragii mei, o altă trăsătură la care mâ gândesc și pentru care mă rog să o văd la președintele UBR și la noi toți, care suntem slujitori vocaționali ai Evangheliei, este:          

Exigența spirituală

Vă îndemn să ne rguăm Domnului, pentru viitorul președinte al UBR, să fie: un președinte exigent spiritual. Prin aceasta, mă refer în primul rând la exigența spirituală cu el însuși. Să fie un om disciplinat spiritual. Un om care practică cu strictețe și exigență spirituală, disciplinele sprituale ca: Cititul Scripturii (mai mult de o dată pe an, citirea Bibliei o dată pe an este un nivel minim de exigență spirituală, pentru un membru, nu pentru un păstor, sau pentru un păstor al păstorilor), rugăciunea, postul, meditația, memorarea Scripturii, solitudinea etc. Eu spun și cred din inimă că, bisericile și credincioșii trebuie să fugă (cât mai departe) de păstorii și slujitorii care oferă puțin și cer puțin, care oferă predicuțe și cer să faci și tu ceva. Dragii mei, căuați oamenii care oferă multă și cer mult. Vreau să mai fac o precizare și apoi să vă prezint 4 implicații ale exigenței spirituale. Precizarea: prin exigență spirituală și disciplină spirituală nu vreau ca cineva să se gândească la legalism, nu la aceasta mă refer. Nu e vorba să fie un legalist conservator în forme și fără fond. Eu cred în har, dar nu în har fără rânduială și dedicare. Citiți Tit 2:11-14 și vedeți ce ne învață (disciplinează) harul. Harul care aduce mântuire, este și harul care ne învață să trăim o viață disciplinată. Acum, iată implicațiile exigenței spirituale:

Standarde înalte

Un om exigent spiritual are standarde înalte. Dumnezeu, Cuvântul Său, Hristos, Duhul, Biserica scripturală. Standardele morale și sprituale cele mai înalte.

Scopuri înalte

De asemenea, un om exigent spiritual are și scopuri înalte. Slava lui Dumnezeu, sănătatea spirituală a bisericii lui Hristos, salvarea oamenilor păcătoși din pierzare. Nu putem abdica de la scopurile înalte, determinate de standardele înalte.

Strategii înalte

Cu siguranță că, dacă ai standarde înalte și scopuri înalte, vei avea și strategii înalte. Strategiile de lucrare (mijloacele) sunt determinate de standarde și scopuri. În lucrarea lui Dumnezeu, scopul nu scuză mijloacele, ci scopul determină mijloacele. Mijloacele trebuie se fie compatibile cu scoporurile.

Schimbări înalte

Când totul este la înălțimea cerută de Dumnezeu și schimbările vor fi în conformitate cu planul și puterea lui Dumnezeu. Un președinte de uniune ar trebui să-și dorească și să caute schimbările cele mai înalte. Să spun și că, prin schimbări înalte, mă gândesc că schimbările trebuie să înceapă de la el, de la președinte, de la executivul uniunii, de la consiliul uniunii, și apoi să meargă înspre păstori și biserici. Mai întâi, este imperativă o schimbare de mentalitate în slujirea și relaționarea noastră. Și, apoi se poate realiza și schimbarea de manieră și manifestare pe termen lung.

Toate acestea n-au nici un sorț de izbândă, fără oameni exigenți spiritual. Pentru ca aceasta să se realizeze, trebuie să începem să ne rugăm și să fim astfel de oameni.

 

Leave a comment

Filed under Raspunsuri biblice la probleme curente