Category Archives: Meditatii biblice

Despre cârtire 3 – Dezastrul produs de cârtire

„Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. Sa aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

Câtă învăţătură împotriva cârtirii într-un singur verset al Scripturii! Cârtim pentru că nu realizăm profund dezastrul pe care-l produce cârtirea. Textul acesta şi altele din Scriptură ne conştientizează de această realitate. De aceea, vă îndemn să luaţi aminte la dezastrul produs de cârtire. Observaţi câteva realităţi:

  1. Atâţă mânia lui Dumnezeu – „Domnul S-a mâniat”

Ce poate fi mai rău decât asta?! Să stârneşti mânia lui Dumnezeu, să îl provoci pe Dumnezeu la mânie.

  1. Atrage judecata activă a lui Dumnezeu – „s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei”

Judecata activă a lui Dumnezeu a venit peste ei şi au fost mistuiţi de focul Domnului, din cer. Apoi, mai târziu  citim că lepra a venit peste Maria, sora lui Moise, din pricina cârtirii (Numeri 12), apoi pământul s-a deschis şi a înghiţit de vii pe cei ce cârteau împotriva lui Moise şi a Domnului (Numeri 16:32-33). Dar asta nu i-a potolit, ci ei au continuat să cârtească până ce toată generaţia aceea a murit în pustie.

Oare dacă s-ar aprinde dintr-o dată focul Domnului între noi, ne-am lecui de cârtire? Oare dacă s-ar deschide pământul şi ar înghiţi de vii pe cei ce cârtesc, ne-am trezi şi nu am mai cârti împotriva Domnului? Nu cred.

Cu toate acestea, Domnul a lăsat aceste lucruri scrise în Biblie pentru noi, să învăţăm, să nu facem la fel. Noi trăim în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. O vreme în care Dumnezeu ne cheamă să ne pocăim şi să credem în Domnul Isus, să fim salvaţi de pedeapsa păcatului, de puterea păcatului şi apoi din prezenţa păcatului.

  1. Arătarea unui exemplu negativ pentru cei din jur şi pentru generaţiile care vor urma.

Cârtirea este contagioasă. Cei din jur preiau uşor virusul şi el se transmite uşor şi la generaţiile următoare. Asta s-a întâmplat cu Israelul, asta se întâmplă de când este omenirea. Şi asta ar trebui să ne facă să ne trezim!

Gândeşte-te astăzi la dezastrul pe care-l produce cârtirea şi cere-i lui Dumnezeu să te scape de această boală gravă a sufletului!

Priveşte la Hristos, care n-a cârtit niciodată. Apostolul Petru spune despre El: „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1Petru 2:23-34)

Există vindecare pentru păcatul cârtirii, în rănile lui Hristos, în jertfa Lui!

Ilie Bledea

Advertisements

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Despre cârtire 2 – Direcţia (sau destinaţia) cârtirii

„Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că îi merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnul şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

Este luna în care accentuăm într-un mod special mulţumirea. Foarte bine! Dar, pentru a fi cu adevărat mulţumitori trebuie să eliminăm cârtirea din sufletele noastre. Pentru a o putea elimina trebuie să o depistăm, să o înţelegem şi să vedem gravitatea ei.

Vreau să mai aduc în atenţie două aspecte despre cârtire în acest articol, cu scopul de-a o putea identifica şi de-a o eradica din sufletele noastre, cu ajutorul lui Dumnezeu.

  1. Exprimarea cârtirii                                                                                                                 Sunt două modalităţi prin care se exprimă cârtirea, în conformitate cu Scriptura.

– Exprimarea publică în gura mare, Numeri 11:1

– Exprimarea restrânsă prin murmurare, bombănire, Numeri 11:10

Ambele sunt la fel de grave şi periculoase. Unii se cred mai spirituali că ei nu cârtesc public, dar o fac în cercuri restrânse, în familiile lor, între prietenii lor. Într-un fel, acest mod  de exărimare a cârtirii este mai grav.

  1. Direcţia cârtirii

Când cârtim, conştientizăm noi unde ajunge în final cârtirea noastră? Este împotriva Domnului. În Numeri 11:1, se spune foarte clar că ei au cârtit împotriva Domnului Dumnezeu, în alte texte se spune că au cârtit împotriva lui Moise, dar tot la Domnul a ajuns şi această cârtrie. De ce orice cârtire este în final împotriva lui Dumnezeu?

– Pentru că El este suveran peste toate lucrurile – El conduce universul şi tot ce se întâmplă; Psalmul 29:10

– Pentru că autorităţile eclesiale, sau civile sunt rânduite de El, Romani 13:1.

– Pentru că tot ce ai este darul lui Dumnezeu, mai mult sau mai puţin, 1Corinteni 4:7

– Pentru că El este implicat activ în tot ce se întâmplă în creaţia Lui, El este prezent; Ieremia 23:23-24

Notaţi în versetul 1, din Numeri 11, ce spune textul. „Când a auzit Domnul…..”

Dragii mei, Domnul aude orice cârtire, şi cea în gura mare, şi cea în murmur.

De aceea, mare atenţie, păziţi-vă de cârtire! Cârtirea este împotriva Domnului! Şi, grozav lucru este să cârteşti împotriva Domnului!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Despre cârtire 1

„Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

În Noul Testament, apostolul Pavel ne spune: „ Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii dintre ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.” (1Coritneni 10:10)

Cârtirea mare problemă, mare pacoste în poporul Domnului!

Suntem în perioada în care sărbătorim „ziua mulţumirii” în biserici. Însă, tot avem probleme cu cârtirea. Pentru ca să ne asigurăm că este aşa, să începem cu începutul.

  1. Definiţia cârtirii

Ce este cârtirea? DEX-ul spune că a cârti înseamnă a-şi exprima mereun nemulţumirea prin murmurare sau critici, a protesta, sau a se plânge mereu.[1]

Şi etimologic şi teologic cârtirea este exprimarea nemulţumirii faţă de cineva, sau ceva.

  1. Determinarea cârtirii

De unde vine cârtirea? Ce îi determină pe oameni să cârtească?

– Nemulţumirea inimii cu ceea ce ai, ceea ce eşti, sau ceea ce ţi se întâmplă

– Necunoaşterea lui Dumnezeu, a Cuvântului şi a planului Său

– Neaceptarea suveranităţii lui Dumnezeu peste toate lucrurile

– Nesupunerea faţă de principiile lui Dumnezeu, de ex: principiul autorităţii delegate

  1. Distincţia între cârtire şi critică construnctivă

Unii îşi justifică cârtirea cu critica constructivă. Critica constructivă este necesară şi benefică, cârtirea este păcat şi este dăunătoare. Prin urmare se cere să facem o distincţie între cele două. Iată câteva repere pentru a face această distincţie.

  • Cârtirea vine din nemulţumire, critica construnctivă din dorinţa de corectitudine şi dreptate.
  • Cârtirea vine din necunoaşterea lui Dumnezeu şi a planului Său, critica constructivă vine din cunoaşterea lui Dumnezeu, a Cuvântului şi din dorinţa de-a apăra adevărul.
  • Cârtirea vine din sentimente, critica constructivă vine din raţiune în lumina Cuvântului.
  • Cârtirea vine din neaceptare a suveranităţii lui Dumnezeu, critica constructivă vine din supunere faţă de autoritatea lui Dumnezeu şi din dorinţa de-a îndrepta semenul care a greşit

Prin urmare, păziţi-vă de cârtire! Cârtirea este nimicitoare! Învăţaţi să criticaţi constructiv în dragoste!

Ilie Bledea – 09.10.17

[1] https://dexonline.ro/definitie/a%20c%C3%A2rti, accesat în 26.09.17

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Este vremea să avem convingeri profunde şi puternice…..

Anul acesta încerc şi nădăjduiesc să reuşesc într-o măsură, să accentuez suficient convingerile pe care trebuie să le aibă un creştin. Cred că, un creştin autentic este un om cu convingeri profunde şi puternice.

Ce sunt convingerile?

Convingerile sunt acele adevăruri care sunt la temelia vieţii, adevăruri de care eşti încredinţat şi de la care nu abdici oricare ar fi preţul. Dex-ul spune că a fi convins înseamnă să fii încredinţat, sigur, ferm, hotărât.[1]

Convingerile sunt acele principii care ne definesc, ne direcţionează viaţa şi ne domină trăirea.

De ce fel de convingeri avem nevoie?

Vorbind din punct de vedere creştin, o să mă refer la convingeri teologice, doctrinare. Avem nevoie de convingeri teologice sănătoase şi serioase. De convingeri înrădăcinate în Cuvânt, aşa cum îi spunea Pavel lui Timotei, „tu să rămâi în lucrurile …..de care eşti deplin încredinţat (convins)….”(2Timotei 3:14-17)

De ce avem nevoie de convingeri? Iată câteva motive:

  • Convingerile dau valoare vieţii
  • Convingerile determină vitalitatea
  • Convingerile devin vizibile

Ce se întâmplă fără convingeri?

Oamenii fără convingeri sunt în confuzie continuă, sunt în nesiguranţă, nehotărâţi şi nestatornici. Sunt oamenii de tip cameleon, se schimbă după mediu în care sunt.

De aceea, susţin că a venit vremea convingerilor, nu mai putem trăi în confuzie, în nesiguranţă şi nehotărâre!

În final, vreau să afirm că a trăi prin credinţă înseamnă a trăi cu convingeri profunde şi puternice. Iată ce spune Cuvântul: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare (convingere) despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1)

Credinţa autentică este definită de convingere!

De aceea, crede Cuvântul, cercetează Cuvântul, şi fii convins de El!

Ilie Bledea

[1] http://www.dex.ro/convins, accesat in 10.01.17

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Convingeri în care trebuie să perseverăm în 2017

Anul 2017 a început în viteză, a început cu aglomeraţie şi activităţi în slujire şi n-am apucat încă să scriu o meditaţie de început de an. Dar, am avut ceva în inima de la începutul anului şi acum am găsit timpul să aşez în scris gândurile.

Am început anul cu Epistola către Romani, o carte ce m-a provocat mai mult la perseverare pentru 2017, dar şi la înnoire acolo unde este cazul. Am început anul cu Romani, din mai multe raţiuni:

  • Este cartea Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, iar anul acesta se împlinesc 500 de ani de la Reformă. Cartea aceasta a declanşat Reforma şi cred că încă poate reforma vieţi şi biserici.
  • Este o carte care prezintă Evanghelia aşa cum este ea în realitate, după cum a scris şi Stuart Olyott.
  • Este cartea care îl prezintă pe Dumnezeu în dreaptatea Lui mânioasă şi dragostea Lui mântuitoare, dându-ne astfel o imagine echilibrată a lui Dumnezeu.
  • Este cartea care îl prezintă pe Domnul Isus în toată frumuseţea Sa, ca jertfă de ispăşire, ca Mijlocitor şi ca  Domn Suveran.
  • Este cartea care îl prezintă pe Duhul Sfânt în lucrarea de aplicare a harului, prin confirmarea pe care o dă credincioşilor şi prin călăuzirea dată copiilor lui Dumnezeu.
  • Este cartea care prezintă păcătoşenia umană ca nicio altă carte. Omul este totalmente păcătos, toţi oamenii sunt păcătoşi fără excepţie şi fără deosebire.
  • Este cartea care prezintă mântuirea ca fiind numai lucrarea lui Dumnezeu, şi fiind numai pentru slava lui Dumnezeu, şi fiind sigură pentru eternitate, pentru toţi cei ce o au în realitate.

Toate acestea au făcut ca, anul acesta să fie anul Epistolei către Romani. Citind repetat epistola am fost întărit în câteva coningeri, pe care acestă carte le sădeşte în inimă şi ne întăreşte în ele. Convingeri în care trebuie să perseverăm şi în 2017, sau dacă nu le avem,  să le dobândim. În lumina aceasta, privesc anul 2017, în perspectiva perseverării, mai mult decât în cea a înnoirii.
Care sunt convingerile în care trebuie să perseverăm în 2017?

  1. Trebuie să perseverăm în convingerea că, Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu, pentru mântuirea fiecăruia care crede… – Romani 1:16-17
  2. Trebuie să perseverăm în convingerea că, toţi oamenii sunt păcătoşi şi lipsiţi de slava lui Dumnezeu, că nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar – Romani 3:9-23.
  3. Trebuie să perseverăm în convingerea că, suntem socotiţi neprihăniţi, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, că El a fost rânduit să fie o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre – Romani 3:24-26.
  4. Trebuie să perseverăm în convingerea că, odată fiind socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, prin harul Lui, nu putem păcătui ca să se înmulţească harul, ci trebuie să înţelegem bine că, omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea Lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului – Romani 6:1-6.
  5. Trebuie să perseverăm în convingerea că, toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său – Romani 8: 28.
  6. Trebuie să perseverăm în convingerea că, nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru – Romani 8:38-39
  7. Trebuie să perseverăm în convingerea că, încrederea în Dumnezeu vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos – Romani 10:17
  8. Trebuie să perseverăm în convingerea că, suntem chemaţi, datorită îndurării lui Dumnezeu să ne dedicăm trupurile Lui, ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, şi că aceasta va fi din partea noastră o slujbă duhovnicească – Romani 12:1.
  9. Trebuie să perseverăm în convingerea că, suntem chemaţi să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă, ci îmbrăcaţi în Domnul Isus Hristos şi fără să purtăm de grijă firii pământeşti ca să-i trezim poftele – Romani 13:13-14.
  10. Trebuie să perseverăm în convingerea că, Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt – Romani 14:17
  11. Trebuie să perseverăm în convingerea că, suntem chemaţi să luptăm în rugăciune împreună, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru dragostea Duhului – Romani 15:30
  12. Trebuie să perseverăm în convingerea că, Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele noastre. Şi că, până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos va fi cu noi! – Romani 16:20

Domnul să ne ajute să perseverăm în aceste convingeri, şi dacă nu le avem, să le pună El în inimile noastre!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Învierea Domnului Isus Hristos

Sărbătorim din nou, într-un mod special, Învierea Domnului Isus. O sărbătoare pentru fiecare zi, dar stabilită în mod special pentru o zi a anului.

Ce putem să mai spunem după atâţia ani de la acest eveniment?

O să încerc câteva afirmaţii:

  1. Învierea Domnului Isus Hristos este un eveniment istoric irepetabil.

Aşa cum este şi moartea Lui ispăşitoare pe cruce, aşa este şi învierea Lui. Hristos a murit odată pentru totdeauna şi a înviat odată pentru totdeauna. Învierea nu se mai repetă. Ea rămâne valabilă.

  1. Învierea Domnului Isus Hristos este un eveniment istoric inepuizabil.

Chiar dacă s-a întâmplat în urmă cu aproape 2000 de ani, importanţa acestui eveniment transcende timpul şi străbate istoria cu putere şi supremaţie. Învierea Domnului Isus este un eveniment inepuizabil în esenţă, pentru că Cel Înviat este etern; este inepuizabil în efecte: produce bucurie, speranţă, transformare şi afectează eternitatea noastră cu El.

  1. Învierea Domnului Isus Hristos este un eveniment istoric incontestabil.

Deşi au încercat mulţi, începând din ziua învierii Lui, să conteste acest eveniment, învierea Domnului Isus este un fapt istoric susţinut cu argumente imposibil de contestat. Bine-nţeles că, faptul că este incontestabil nu înseamnă şi faptul că este acceptat de toţi. Învierea este un fapt istoric ce se acceptă prin credinţă, prin convingerea Duhului şi puterea Cuvântului.

  1. Învierea Domnului Isus Hristos este un eveniment istoric invincibil.

Hristosul Înviat, Înălţat şi Glorificat este biruitorul morţii, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. El va birui, în final orice împotrivire şi orice împotrivitor (Apocalipsa 17:14).

Hristosul Înviat a biruit moartea, a biruit pe diavolul, a biruit firea, a biruit păcatul, a biruit toată împotrivirea.

Unul din mesajele principale date de îngeri şi de Hristos Însuşi, în ziua învierii şi după aceea, este acesta: „Nu te teme!”

Nu mai avem de ce să ne temem, în afară de EL! Da, de El trebuie să ne temem, Lui trebuie să ne închinăm, Lui trebuie să-I slujim, pe El trebuie să-L iubim, pe El trebuie să-L urmăm, de El să ascultăm, ca El să fim şi cu El să fim pentru veci de veci! Amin.

Hristos e Viu în veci vecilor!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Valoarea şi frumuseţea femeii din perspectivă biblică

Fiindcă este 8 martie, ziua internaţională a femeii, aş vrea să ofer o meditaţie din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru femei. Mă străduiesc să privesc toate lucrurile şi toate persoanele prin lumina Scripturii. Din această perspectivă, vă prezint câteva repere despre valoarea femeii.

Încerc să răspund la întrebarea: Ce dă valoare şi frumuseţe autentică femeii?

  1. Creatorul şi creaţia ei, Genesa 1:26-27; 2:18-25.

Femeia, asemenea bărbatului, a fost creată de Dumnezeu, singurul creator al omului şi al tuturor lucrurilor. Creatorul femeii şi al bărbatului este perfect şi El a creat femeia şi bărbatul după chipul şi asemănarea Lui. Prin urmare, femeia este de valoare egală cu a bărbatului, prin creaţie, având totuşi rol şi responsabilitate diferită.

  1. Caracterul şi conduita ei, Proverbele 31:10-31

Cel mai înţelept om de pe pământ, înainte de Domnul Isus, vorbeşte despre valoarea şi frumuseţea unei femei cinstite şi de raritatea ei. Prin expresia femeie cinstită, din versetul 10, Solomon accentuează caracterul şi toată descrierea care urmează este o arătare a caracterului prin conduită. Valoarea şi frumuseţea femeii sunt date de caracterul şi conduita ei în familie, în societate. Însă, observaţi în versetul 30 că, această valoare dată de caracter este fundamentată pe frica de Domnul. Asta face femeia de apreciat, asta îi dă valoare în caracterul ei, frica de Domnul. Recunoaşterea autorităţii lui Dumnezeu şi supunerea faţă de ea.

  1. Credincioşia şi cinstea ei în legământul de căsătorie, Efeseni 5:21-24, 33

Sigur că aici e vorba de cele căsătorite. Credincioşia şi cistea dată soţului în căsătorie, arată credincioşia ei faţă de chemarea lui Dumnezeu. Credincioşia şi cinstea aceasta trebuie să fie manifestată în:

  • Supunere faţă de autoritatea soţului

Supunerea aceasta implică respectarea soţului şi dragostea autentică pentru el, nu este o înjosire, ci o manifestare a valorii şi frumuseţii.

  1. Consacrarea şi consecvenţa în relaţia cu Dumnezeu prin rugăciune, 1 Timotei 2:9-15.

1 Timotei este o epistolă de rânduială bisericească. În această epistolă, se arată rolul şi locul fiecăruia în Biserică. Capitolul 2 este unul despre prioritatea rugăciunii şi perseverenţa în rugăciune, capitol în care Pavel arată şi bărbaţilor că trebuie să fie dedicaţi în rugăciune şi apoi femeilor. Câteva observaţii cu privire la atitudinea în rugăciunea publică a femeilor, la ce trebuie să fie atente:

  • Să fie simple şi smerite în atitudine şi în vestimentaţie. Ceea ce nu înseamnă lipsa îngrijii şi înfrumuseţării, dar trebuie să fie cu atenţie să nu atragă atenţia asupra vestimentaţiei şi coafurii lor.
  • Să fie supuse şi tăcute când e vorba de învăţătura bisericii. Să nu încerce să dea învăţătură teologică în biserică, nici prin rugăciune. Femeia nu este pentru aceasta. Nu este făcută să fie episcop, păstor, lider în biserică, nici în societate.
  1. Creşterea copiiilor în credinţă, 1Timotei 2:15; 2 Timotei 1:5; 3:14-17

Versetul acesta este controversat, pentru că vorbeşte despre mântuire pe altă cale decât Hristos. Însă, trebuie înţeles că, mântuirea despre care vorbeşte Pavel aici, nu este mântuirea din păcat şi pierzare, ci mântuirea ca importanţă şi valoare a femeii. Mântuirea din păcat este doar prin Hristos şi prin jertfa Lui, în acelaşi capitol v 5-6, sau capitolul 1:15, este clar acest adevăr. Aici se arată că femeia este ridicată la aceiaşi valoare cu bărbatul, prin naşterea de fii. Actul naşterii şi creşterea copiilor în credinţă şi Cuvânt, face din femeie primul pedagog şi profesor de teologie al oricărui bărbat care în viitor va predica în biserică, sau va conduce în societate. Asta dă valoare şi frumuseţe femeii, care are din partea Domnului şi binecuvântarea de a fi mamă.

  1. Curăţia şi calmul inimii ei, 1 Petru 3:3-5

Petru, inspirat de Duhul Sfânt recomandă cel puţin două bijuterii pentru interiorul femeii: curăţia şi duhul blând şi liniştit, care este legat de nădejdea în Dumnezeu, pe care o aveau femeile sfinte din vechime.

Petru arată că, aceste bijuterii ale omului interior sunt de mare valoare înaintea lui Dumnezeu.

Cred că, nu numai Dumnezeu apreciază o femeie când are aceste lucruri, ci şi soţul, şi copiii şi biserica şi societatea.

Ca şi concluzie, doamnelor şi domnişoarelor arătaţi-vă valoarea şi frumuseţea prin aceste caracteristici biblice, şi cu siguranţă veţi fi apreciate.

Să fiţi binecuvântate de Domnul şi să fiţi o binecuvântare!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice