Despre cârtire 1

„Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

În Noul Testament, apostolul Pavel ne spune: „ Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii dintre ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.” (1Coritneni 10:10)

Cârtirea mare problemă, mare pacoste în poporul Domnului!

Suntem în perioada în care sărbătorim „ziua mulţumirii” în biserici. Însă, tot avem probleme cu cârtirea. Pentru ca să ne asigurăm că este aşa, să începem cu începutul.

  1. Definiţia cârtirii

Ce este cârtirea? DEX-ul spune că a cârti înseamnă a-şi exprima mereun nemulţumirea prin murmurare sau critici, a protesta, sau a se plânge mereu.[1]

Şi etimologic şi teologic cârtirea este exprimarea nemulţumirii faţă de cineva, sau ceva.

  1. Determinarea cârtirii

De unde vine cârtirea? Ce îi determină pe oameni să cârtească?

– Nemulţumirea inimii cu ceea ce ai, ceea ce eşti, sau ceea ce ţi se întâmplă

– Necunoaşterea lui Dumnezeu, a Cuvântului şi a planului Său

– Neaceptarea suveranităţii lui Dumnezeu peste toate lucrurile

– Nesupunerea faţă de principiile lui Dumnezeu, de ex: principiul autorităţii delegate

  1. Distincţia între cârtire şi critică construnctivă

Unii îşi justifică cârtirea cu critica constructivă. Critica constructivă este necesară şi benefică, cârtirea este păcat şi este dăunătoare. Prin urmare se cere să facem o distincţie între cele două. Iată câteva repere pentru a face această distincţie.

  • Cârtirea vine din nemulţumire, critica construnctivă din dorinţa de corectitudine şi dreptate.
  • Cârtirea vine din necunoaşterea lui Dumnezeu şi a planului Său, critica constructivă vine din cunoaşterea lui Dumnezeu, a Cuvântului şi din dorinţa de-a apăra adevărul.
  • Cârtirea vine din sentimente, critica constructivă vine din raţiune în lumina Cuvântului.
  • Cârtirea vine din neaceptare a suveranităţii lui Dumnezeu, critica constructivă vine din supunere faţă de autoritatea lui Dumnezeu şi din dorinţa de-a îndrepta semenul care a greşit

Prin urmare, păziţi-vă de cârtire! Cârtirea este nimicitoare! Învăţaţi să criticaţi constructiv în dragoste!

Ilie Bledea – 09.10.17

[1] https://dexonline.ro/definitie/a%20c%C3%A2rti, accesat în 26.09.17

Advertisements

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Convingerile creştinului despre păcat

Un creştin are convingeri corecte şi despre păcat, chiar dacă aceste convingeri nu sunt plăcute, ele sunt absolut necesare, pentru că în funcţie de convingerile despre păcat se formează şi alte convingeri, ca cea despre mântuire, sfinţire şi har şi chiar convingerile cu privire la sine. Convingerile creştinului depsre păcat sunt fundamentate în Scriptură şi formate prin lucrarea de convingere a Duhului Sfânt.

Ce crede, recunoşte şi afirmă un creştin despre păcat? Câteva adevăruri clare:

  1. Păcatul este neascultare de Dumnezeu, Genesa 3, Romani 5
  2. Păcatul este nelegiuire în faţa lui Dumnezeu, 1 Ioan 3:4
  3. Păcatul este necinstire a lui Dumnezeu, Romani 1:18
  4. Păcatul este necredinţa în Dumnezeu şi în Domnul Isus, Ioan 16:8-9
  5. Păcatul este natural fiecărui om, Efeseni 2:1-3; Ps 51.
  6. Păcatul este neruşinare faţă de Dumnezeu şi oameni, Ţefania 3:5
  7. Păcatul este nepăsare faţă de Dumnezeu
  8. Păcatul este neatingerea obiectivului lui Dumnezeu, ratarea ţintei. Aceasta este în esenţă definiţia cuvântului păcat în Scriptură
  9. Păcatul este nebunie în faţa lui Dumnezeu, Romani 1:22-32
  10. Păcatul este netrebnicia tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu, Romani 3:9-20

În lumina acestor adevăruri, putem sumariza şi conştientiza:

  • Generalitatea păcatului; toţi oameni sunt păcătoşi fără execpţie şi fără deosebire. Şi, nu numai că toţi sunt păcătoşi, toţi oamenii sunt corupţi total de păcat, în întreaga lor personalitate.
  • Gravitatea păcatului; atrage mânia lui Dumnezeu, separă de Dumnezeu, distruge caracterul, distruge familii, aduce moartea veşnic, despărţirea de Dumnezeu în iad, şi alte multe consecinţe grave în viaţa omului.
  • Grandoarea harului lui Dumnezeu care ne salvează de păcat, prin Domnul Isus Hristos, prin jertfa Lui! 2Corinteni 5:21.

În final, toţi oamenii sunt în una din două categorii:

  • Păcătoşi salvaţi prin Har, prin Hristos; şi
  • Păcătoşi sclavi ai păcatului.

Tu unde te situezi faţă de păcat?

 

Ilie Bledea

Făget, 04.05.17

Leave a comment

Filed under Teologie

Hristos a murit pentru păcatele noastre, doar pentru păcatele noastre!

Isaia 53

  1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
  2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
  3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
  4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
  5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
  6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
  7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un mile pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
  8. El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
  9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
  10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă…Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
  11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
  12. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pnetru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Acesta este pasajul biblic cel mai clar şi explicit despre jertfa Domnului Isus. A fost scris cu 700 de ani înainte. Acest text este temelia întregii teologii despre jertfa Domnului Isus. Tot ce scriu apostolii în Evanghelii şi espistole, îşi are inspiraţia şi originea în acest pasaj, scris de Isaia.

Textul acesta, arată foarte clar că Domnul Isus a murit pentru păcatele oamenilor, doar pentru păcatele oamenilor. Pentru a fi mai uşor de observat am pus textul subliniat. Observaţi vă rog, în v4 ni se spune că a purtat suferinţele şi durerile noastre. Întrebarea este: Care suferinţe şi dureri? De la v 5 înainte se explică. Suferinţele şi durerile pe care ar fi trebuit să le purtăm noi, din pricina păcatului nostru. Adică suferinţa mâniei lui Dumnezeu peste noi şi durerile chinului din iad, al despărţirii veşnice de Dumnezeu. Domnul Isus nu a purtat suferinţele noastre fizice şi durerile noastre de oase şi carne.

De ce scriu aceste rânduri, această prezentare biblică? Pentru că sunt  mulţi adepţi ai „evangheliei prosperităţii” care spun că Domnul Isus pe cruce a rupt blestemul sărăciei şi bolilor fizice. Am auzit cu urechile mele şi am citit afirmaţii că, Domnul Isus pe cruce a purtat toate bolile noastre şi de aceea prin credinţa în El putem fi vindecaţi de orice boală şi Domnul Isus a murit pentru sărăcia noastră, de aceea când credem în El nu mai putem fi săraci. Fals! O altă evanghelie! Una înşelătoare!

  • Uitaţi-vă în v5, v6, v8 (deşi cei din vremea Lui n-au înţeles asta, El pentra asta a murit), v11, si v12. Toate versetele care urmează după v4, arată că suferinţa şi durerea suferită de Domnul Isus a fost suferinţa şi durerea pedepsei pentru păcatul omenirii.
  • Sunt două texte în Noul Testament care preiau v4, îl citează şi îl aplică: Matei 8:16-17. Aceste versete arată că, ceea ce a spus Isaia se împlineşte în lucrarea de vindecare fizică a bolilor, pe care a făcut-o Isus în timpul vieţii Sale, înainte de jertfa Sa. Nu vorbeşte deloc aici despre jertfa Domnului Isus. Al II-lea text unde este citat Isaia 53:4-5, este 1Petru 2:24. Tămăduirea este clar se aplică clar la păcat, la boala păcatului. Citiţi cu atenţie versetul!
  • Redau acum o pleiadă de texte biblice, din Noul Testament, care arată explicit, clar şi categoric că, Hristos a murit pentru păcatele omenirii, numai pentru păcatele omenirii. O să iau textele pe categorii de scrieri în Noul Testament, şi o să încerc să fiu foarte succint, cu alte cuvinte sunt mult mai multe texte. Pentru a uşura lecturarea am subliniat expresia care arată ceea ce vreau să comunic:
  1. Evanghelii; Matei 26:28; „…căci acesta este sângele Meu, sângele Legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” Ioan 1:29; „…Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”
  2. Faptele Apostolilor; 5:31; „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi la făcut Domn şi Mântuitor ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.” 10:43; „Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
  3. Epistolele Pauline; Romani 3:25; „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire….” Romani 6:10; „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna…” 1Corinteni 15:3; „ …Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi…” 2Corinteni 5:21; „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi…”Galateni 1:4; „El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre,  Efeseni 1:7; „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor…” Tit 2:14; „El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege...”
  4. Epistola către Evrei: 9:28; „tot aşa şi Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora.…” 10:12; „El, dimpotrivă după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu…
  5. Epistolele Petrine: 1Petru 2:24; „ El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi…3:18; „Hristos, de asemenea a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi…”
  6. Epistolele Ioanine: 1Ioan 1:7; „…şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” 2:2; „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” 3:4; „Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.” 4:10; „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noatre.”
  7. Apocalipsa 1:5; „…A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său…”

În cocluzie, repet: Hristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre, doar ca pedeapsă pentru păcat! Nu pentru bolile noastre fizice, nu pentru a ne scăpa de sărăcie, ci pentru mântuirea noastră eternă şi fericirea noastră veşnică în slavă cu El! Binenţeles că, beneficiile jertfei lui Hristos sunt infinite, dar toate ţintesc spre relaţia spirituală cu El şi veşnicia noastră cu El în slavă!

Slavă Mielului care ne-a răscumpărat din păcatele noastre, prin jertfa Lui!

Ilie Bledea

 

Leave a comment

Filed under Teologie

A fost o singură Vinere Mare!

Astăzi majoritatea creştinilor comemorează jertfa lui Hristos. Nu este rău, dar nu trebuie să ne amintim doar astăzi, nu ne putem rezuma la o zi. Mulţi numesc această zi, vinerea mare sau mai rău, vinerea neagră.

Vreau să vă spun cât se poate de clar că, astăzi nu e vinerea mare. Vinerea Mare a fost atunci, în urmă cu aproximativ 2000 de ani, Vinerea în care Isus Hristos din Nazaret a fost crucificat sub Ponţiu Pilat, guvernatorul Roman al Iudeii. Vinerea Mare a fost atunci odată pentru totdeauna.  În lumina aceasta, vreau să abordez două întrebări importante:

  1. De ce Vinerea aceea a fost o Vinere Mare?

Din câteva motive cât se poate de importante şi clare:

  • Pentru că cea mai mare Persoană care a trăit pe acest pământ, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu şi om, a fost crucificat pentru păcatele noastre. Citiţi în Evanghelii şi vedeţi: Matei 27, Marcu 15, Luca 23; Ioan 19.
  • Pentru că cel mai mare duşman al omenirii a fost biruit prin moartea Domnului Isus. Cel mai mare duşman este diavolul, şarpele cel vechi şi şiret. Genesa 3; Evrei 2:14-15; Apocalipsa 12:9-11.
  • Pentru că cea mai mare problemă a omului a fost rezolvată prin jertfa Domnului Isus. Cea mai mare problemă este păcatul şi Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre, a nimicit puterea şi a plătit pedeapsa păcatului; 2Corinteni 5:21
  • Pentru că cel mai mare dar este dat omului prin jertfa Domnului Isus. Cel mai mare dar este mântuirea, care include viaţa veşnică în părtăşie cu Domnul Isus pentru totdeauna, Ioan 3:16; 36; Ioan 17:3

Din aceste motive, aceea a fost Vinerea Mare!

  1. De ce Vinerea Mare a fost odată pentru totdeauna şi nu mai este alta ca ea?

Pentru că Scriptura spune foarte clar că Hristos a murit odată pentru totdeauna, în următoarele texte:

  • Romani 6:10; „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentu păcat odată pentru totdeauna….”
  • Evrei 7:26-27; „ Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presu de ceruri, care n-are nevoie, ca şi ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi.”
  • Evrei 9:27; „…tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată…..”
  • Evrei 10:10; „Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Hristos, odată pentru totdeauna.”
  • 1Petru 3:18; „Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuţi…”

Am subliniat intenţionat expresiile care arată faptul că Vinerea Mare nu se mai repetă. A fost odată pentru totdeauna!

Trebuie să ne amintim aceasta în fiecare zi şi astăzi! Ziua aceea rămâne în istoria omeniri ca fiind unică. Toate zilele trebuie trăite de atunci în lumina şi în umbra ei.

Fiecare zi este un dar de la Dumnezeu, pentru că a fost o Vinere Mare!

Trăieşte fiecare zi privind la Domnul Isus şi mulţumindu-i pentru jertfa Lui şi pentru învierea Lui biruitoare!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Raspunsuri biblice la probleme curente

Convingerile creştinului despre om

După cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, prin care îl cunoaştem pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, foarte importantă este cunoaşterea de sine. Socrate a zis: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!” Şi, a avut dreptate. Este foarte bine, important şi necesar să ne cunoaştem. Însă, marea întrebare este cum ne cunoaştem? În ce lumină privim la noi? Cea mai bună lumină este lumina Cuvântului lui Dumezeu, prin care avem lumina lui Dumnezeu Însuşi.

Ce convingeri ne aduce Dumnezeu prin Cuvântul Său, despre noi înşine? Cel puţin câteva esenţiale, pe care vreau să le urmărim în acest material:

  1. Omul este creat de Dumnezeu într-un mod unic, special, după un standard unic: Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Genesa 1:26.
  2. Omul este creat de Dumnezeu cu un scop şi mandat unic, să stăpânească creaţia, nu să fie stăpânit de ea, Genesa 1:26.
  3. Omul este creat pentru relaţia de familie bărbat-femeie, aşa a stabilit Dumnezeu prin creaţie şi este întipărit în ADN-ul omului, Genesa 1:27; 2:18-25
  4. Omul este creat cu capacitatea de procreere şi responsabilitatea de perpetuare a rasei umane, prin relaţia de familie bărbat-femeie, Genesa 1:28
  5. Omul este creat prin implicarea directă şi specială a lui Dumnezeu, Genesa, diferit de restul creaţiei care a fost adusă în existenţă doar prin Cuvântul lui Dumnezeu, Genesa 2:7
  6. Omul este creat ca o entitate definită de suflet. Omul este un suflet, care temporar are un trup fizic, iar apoi va avea un trup veşnic, nemuritor, Genesa 2:7.
  7. Omul este căzut în păcat prin ispitirea diavolului şi astfel despărţit de Dumnezeu, lipsit de slava lui Dumnezeu şi vinovat în faţa lui Dumnezeu, Genesa 3:1-14; Romani 3:23.
  8. Omul căzut în păcat este corupt radical, total de păcat şi condamnat la moarte, la iad şi mânie veşnică,Genesa 3-6, Romani 3:9-20.
  9. Omul a primit promisiunea salvării şi primeşte darul salvării din păcat, prin Domnul Isus Hristos, noul OM, noul Adam; Genesa 3:15; Romani 5:12-21.
  10. Omul salvat prin har, prin credinţa în Hristos, va locui veşnic cu Dumnezeu pe noul pământ, în noul Ierusalim, Apocalipsa 21-22.

Acestea sunt convingerile esenţiale ale unui creştin despre om, despre umanitate. Convingerile acestea sunt formate de Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt în concordanţă deplină cu realitatea. Sunt acestea şi convingerile tale?

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Teologie

Convingerile unui creştin despre Duhul Sfânt

La temelia convingerilor unui creştin, sunt convingerile despre Sfânta Scriptură, la inima creştinismului, sunt convingerile despre Hristos, însă, spiritul convigerilor unui creştin este dat de cele despre Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este cel mai activ în noi pentru formarea convingerilor. El are o lucrarea de convingere în noi (Ioan 16:8). Ce convingeri ne dă Duhul Sfânt, prin Scriptură, despre Sine?

  1. Personalitatea Duhului – Duhul Sfânt este o persoană, nu o forţă, sau o energie. El este persoană, are atribute personale, atitudini personale şi acţiuni personale (Ioan 16:13-14).
  2. Divinitatea Duhului – Duhul Sfânt este Dumnezeu, are toate atributele şi acţiunile divinităţii (Fapte 5:3-4).
  3. Prezenţa Duhului – Duhul Sfânt are o prezenţă continuă şi universală, însă prezenţa lui specială este în credincioşi şi în biserica lui Hristos (Genesa 1:2; 1Corinteni 3:16-17; 6:19-20).
  4. Înţelepciunea Duhului – Duhul Sfânt este duh de înţelepciune şi de cunoaştere, de pricepere, de sfat, de frică de Domnul…Duhul Sfânt nu prosteşte pe nimeni, nici nu-l face să spună prostii şi să se comporte bizar. Duhul Sfânt are o înţelepciune supremă şi sfântă (Isaia 11:1-2).
  5. Puterea Duhului – Duhul Sfânt furnizează creştinilor puterea spirituală de mărturie a lui Hristos şi de trăire în ascultare de Dumnezeu (Fapte 1:8; Efeseni 3:14-16).
  6. Plinătatea Duhului – Duhul Sfânt doreşte şi lucrează să umple viaţa credinciosului de Dumnezeu, de Hristos, cât şi de Cuvântul lui Hristos (Efeseni 3:19; 4:13; 5:18; Coloseni 3:16).
  7. Roada Duhului – Duhul Sfânt produce în viaţa creştinului roada Lui, care constă într-un caracter asemenea lui Hristos (Galateni 5:22-23).
  8. Darurile Duhului – Duhul Sfânt dăruieşte după voinţa Lui, daruri spirituale tuturor celor născuţi din nou, pentru slujirea şi zidirea bisericii lui Hristos. Darurile sunt diferite cu scopuri diferite şi nu toate darurile sunt permanente. (1Corinteni 12-13; Romani 12:3-8; 1Petru 4:10-11).
  9. Călăuzirea Duhului – Duhul Sfânt călăuzeşte pe creştinii în ascultare de voia lui Dumnezeu revelată în Scriptură (Ioan 16:13; Romani 8:14).
  10. Permanenţa Duhului – Duhul Sfânt nu părăseşte niciodată pe un creştin în care şi-a stabilit reşedinţa, chiar dacă poate fi întristat, sau stins pentru o vreme, El rămâne în veac în viaţa creştinului (Ioan 14:15-17; Efeseni 4:30; 1Tesaloniceni 5:19).

Acestea sunt convigeri de bază cu privire la Duhul Sfânt, pe care El Însuşi le formează în creştini, prin Scripturile inspirate tot de El.

Este bine şi de dorit ca fiecare creştin să-şi verifice convingerile despre Duhul Sfânt! Te îndemn să o faci şi tu, chiar astăzi!

Ilie Bledea

 

 

Leave a comment

Filed under Teologie

Convingerile unui creştin despre Hristos

Dacă la temelia vieţii unui creştin sunt convingerile despre Scriptură, inima creştinismului o reprezintă convingerile despre Hristos. Creştinismul este Hristocentric. Creştinismul este relaţie cu Hristos, o relaţie ce implică credinţă, dragoste, ascultare, urmare, adorare, slujire, închinare şi imitare. Toate acestea orientate spre Hristos şi inspirate din El. Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile în viaţa unui creştin. Prin urmare, care sunt convingerile care sunt inima creştinismului, convigerile unui creştin despre Hristos? Iată 10 foarte importante:

  1. Eternitatea lui Hristos ca existenţă; El este din veşnicie pentru veşnicie – Ioan 1:1-2
  2. Divinitatea lui Hristos – Ioan 1:1-2; Romani 9:5; Filipeni 2:5-6; Tit 2:13; 2Petru 1:1; 1Ioan 5:20
  3. Întruparea şi umanitatea lui Hristos – Ioan 1:14; 1Timotei 2:5
  4. Viaţa impecabilă şi lucrarea între oamenii a lui Hristos; a trăit fără păcat şi a făcut voia perfectă a lui Dumnezeu pe pământ predicând Evanghelia, învăţând pe oameni despre împărăţia lui Dumnezeu şi vindecând bolile şi neputinţele oamenilor – Matei 9:35
  5. Moartea ispăşitoare şi răscumpărătoare a lui Hristos – Romani 3:24-26; Evrei 9:13-14
  6. Învierea glorioasă a lui Hristos – Ioan 20-21; 1Corinteni 15
  7. Înălţarea la ceruri a lui Hristos – Luca 24; Fapte 1:9
  8. Lucrarea prezentă a lui Hristos în ceruri, cu cel puţin 4 componente:
  • Conduce biserica prin Duhul şi slujitori daţi de El; Efeseni 1:22-23; 4:11
  • Vorbeşte bisericii prin Cuvântul inspirat şi slujitorii daţi de El; Apocalipsa 2-3.
  • Mijloceşte pentru biserică; Evrei 7:25
  • Pregăteşte locul bisericii pentru veşnicie; Ioan 14:1-3
  1. Revenirea lui Hristos pentru biserica Lui – Ioan 14:3; 1Tesaloniceni 4:13-18
  2. Împărăţia de o mie de ani a lui Hristos, la Ierusalim şi Împărăţia veşnică împreună cu Tatăl în noua creaţie, Apocalipsa 20-22

Toate acestea, îl aşează pe Hristos  în centrul creştinismului. El este singurul Mântuitor pentru om, singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om, şi singurul Model perfect de urmat pentru fiecare!

Deviza vieţii fiecărui creştin trebuie să fie cea a lui Pavel, prezentată în Filipeni 3:10; „Sa-l cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui….”

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Teologie