Reforma Protestantă şi Sola Scriptura

Celebrăm astăzi entuziaşti 500 de ani, de la Reforma Protestantă, din secolul al XVI-lea. Mulţumim lui Dumnezeu pentru felul în care, prin suveranitatea Lui şi în providenţa Lui a lucrat atunci şi de atunci până acum.

Astăzi când se împlinesc 500 de ani, din ziua când Martin Luther a postat cele 95 de teze pe uşile castelului din Wittenberg, aş vrea să subliniez că, Scriptura a făcut totul. Asta a spus Luther la sfarşitul vieţii lui.

„Eu doar am învăţat, am predicat şi am scris Cuvântul lui Dumnezeu, altceva n-am făcut nimic. Şi, în timp ce eu dormeam ….Cuvântul a slăbit papalitatea în aşa măsură încât niciun prinţ sau imperiu nu ar fi reuşit niciodată să îi aducă o aşa pierdere. Eu n-am făcut nimic, Cuvântul lui Dumnezeu a făcut totul.”[2]

Sola Scriptura a fost principiul formal şi fundamental al Reformei, fără acest principiu nu am fi avut nici unul din celelalte patru.

Cum a lucrat Scriptura în viaţa lui Luther pentru a se realiza Reforma?

  1. Numai Scriptura l-a determinat să scrie cele 95 de teze împotriva indulgenţelor şi să le posteze pe uşa catedralei din Wittenberg în 31 octombrie 1517, chiar dacă Luter nu era convertit.

Pentru a întări aceasta vreau să citez aici prima teză din cele 95:

„Când Domnul şi Stăpânul nostru Isus Cristos a zis „Pocăiţi-vă” (Matei 4:17), a vrut ca întreaga viaţă a celor credincioşi să fie caracterizată de pocăinţă.” [3]

  1. Numai Scriptura I-a descoperit neprihănirea prin credinţă şi L-a condus la credinţa în Hristos, pentru a fi socotit neprihănit.

Asta s-a întâmplat în 1519. Iată ce mărturiseşte Luther despre momentul când a înţeles că neprihănirea lui Dumnezeu descoperită în Evanghelie, despre care vorbeşte Romani 1:17, este neprihănirea pasivă a lui Dumnezeu pe care El o dăruieşte prin credinţă, nu ca o răsplată pentru cei merituoşi, ci ca un dar pentru cei vinovaţi de păcat. Mărturisirea lui despre textul din Romani 1:17 este următoarea:

„Astfel, cuvântul acesta din Pavel a fost pentru mine adevărata poartă spre paradis.”[4]

  1. Numai Scriptura a domnit peste conştiinţa lui făcând-o captivă pentru toată viaţa numai Scripturii.

Aceasta a declarat Luther în faţa Dietei de la Worms, în 18 aprilie 1521, când i s-a cerut să de dezică de scrierile sale, care nu erau altceva decât explicaţii ale adevărurilor biblice. El a zis:

Mă dezic doar dacă voi fi convins de Scriptură şi de gândirea sănătoasă – nu accept autoritatea papilor şi a conciliilor pentru că aceştia s-au contrazis reciproc – conştiinţa mea este captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Nu pot şi nu voi retracta nimic, pnetru că a merge împotriva conştiinţei nu este nici drept, nici sigur. Aceasta este poziţia mea, aici rămân. Nu pot şi nu voi proceda altfel. Dumnezeu să mă ajute! Amin!”[5]

  1. Numai Scriptura a dictat toată viaţa şi slujirea lui Luther, până la sfarşit.

El a predicat numai Scriptura, a scris numai Scriptura, a învăţat şi a discutat cu alţii numai Scriptura. Jaroslav Pelikan, spune despre Luther că: „era aşa de plin de cuvintele şi ideile Bibliei, încât de multe ori le cita fără să fie conştient de asta.”[6]

Prin urmare, când sărbătorim astăzi 500 de ani de la Reforma Protestantă, trebuie să recunoaştem alături de Luther: „Scriptura a făcut totul. Numai Scriptura a făcut diferenţa. Sola Scriptura a adus la lumină Sola Fide, Sola Graţia, Solus Christus şi Soli Deo Gloria.

Cum am putea sărbători mai frumos cei 500 de ani de Reformă, decât întorcându-ne şi noi, familiile noastre şi bisericile creştine evanghelice la Sola Scriptura!

Sărbătoreşte astăzi 500 de ani de la Reforma Protestantă citind, meditând, practicând şi promovând Sola Scriptura!

Ilie Bledea – Făget, 31 octombrie, 2017

[1] Sursa imaginii: http://1.bp.blogspot.com/-g_JCY7t0uUQ/VA7wg4b9ScI/AAAAAAAABII/j98xuVwiFas/s760/photo.PNG

[2] Idem, p. 19.

[3] Citat din Moştenirea lui Luther, editată de R.C. Sproul şi Sthephen J. Nichols, (Ed. Scriptum: Oradea, 2017), p. 369.

[4] Idem, p. 51

[5] Citat din Eroll Hulse, Unul din o mie, (Ed. Făclia: Oradea, 2013), pp 88-89.

[6] Citat de Steven Lawson în The Heroic Boldness of Martin Luther (Reformation Trust, Standford, FL, 2013), p 48.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Teologie

Despre cârtire 3 – Dezastrul produs de cârtire

„Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. Sa aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

Câtă învăţătură împotriva cârtirii într-un singur verset al Scripturii! Cârtim pentru că nu realizăm profund dezastrul pe care-l produce cârtirea. Textul acesta şi altele din Scriptură ne conştientizează de această realitate. De aceea, vă îndemn să luaţi aminte la dezastrul produs de cârtire. Observaţi câteva realităţi:

  1. Atâţă mânia lui Dumnezeu – „Domnul S-a mâniat”

Ce poate fi mai rău decât asta?! Să stârneşti mânia lui Dumnezeu, să îl provoci pe Dumnezeu la mânie.

  1. Atrage judecata activă a lui Dumnezeu – „s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei”

Judecata activă a lui Dumnezeu a venit peste ei şi au fost mistuiţi de focul Domnului, din cer. Apoi, mai târziu  citim că lepra a venit peste Maria, sora lui Moise, din pricina cârtirii (Numeri 12), apoi pământul s-a deschis şi a înghiţit de vii pe cei ce cârteau împotriva lui Moise şi a Domnului (Numeri 16:32-33). Dar asta nu i-a potolit, ci ei au continuat să cârtească până ce toată generaţia aceea a murit în pustie.

Oare dacă s-ar aprinde dintr-o dată focul Domnului între noi, ne-am lecui de cârtire? Oare dacă s-ar deschide pământul şi ar înghiţi de vii pe cei ce cârtesc, ne-am trezi şi nu am mai cârti împotriva Domnului? Nu cred.

Cu toate acestea, Domnul a lăsat aceste lucruri scrise în Biblie pentru noi, să învăţăm, să nu facem la fel. Noi trăim în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. O vreme în care Dumnezeu ne cheamă să ne pocăim şi să credem în Domnul Isus, să fim salvaţi de pedeapsa păcatului, de puterea păcatului şi apoi din prezenţa păcatului.

  1. Arătarea unui exemplu negativ pentru cei din jur şi pentru generaţiile care vor urma.

Cârtirea este contagioasă. Cei din jur preiau uşor virusul şi el se transmite uşor şi la generaţiile următoare. Asta s-a întâmplat cu Israelul, asta se întâmplă de când este omenirea. Şi asta ar trebui să ne facă să ne trezim!

Gândeşte-te astăzi la dezastrul pe care-l produce cârtirea şi cere-i lui Dumnezeu să te scape de această boală gravă a sufletului!

Priveşte la Hristos, care n-a cârtit niciodată. Apostolul Petru spune despre El: „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1Petru 2:23-34)

Există vindecare pentru păcatul cârtirii, în rănile lui Hristos, în jertfa Lui!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Despre cârtire 2 – Direcţia (sau destinaţia) cârtirii

„Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că îi merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnul şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

Este luna în care accentuăm într-un mod special mulţumirea. Foarte bine! Dar, pentru a fi cu adevărat mulţumitori trebuie să eliminăm cârtirea din sufletele noastre. Pentru a o putea elimina trebuie să o depistăm, să o înţelegem şi să vedem gravitatea ei.

Vreau să mai aduc în atenţie două aspecte despre cârtire în acest articol, cu scopul de-a o putea identifica şi de-a o eradica din sufletele noastre, cu ajutorul lui Dumnezeu.

  1. Exprimarea cârtirii                                                                                                                 Sunt două modalităţi prin care se exprimă cârtirea, în conformitate cu Scriptura.

– Exprimarea publică în gura mare, Numeri 11:1

– Exprimarea restrânsă prin murmurare, bombănire, Numeri 11:10

Ambele sunt la fel de grave şi periculoase. Unii se cred mai spirituali că ei nu cârtesc public, dar o fac în cercuri restrânse, în familiile lor, între prietenii lor. Într-un fel, acest mod  de exărimare a cârtirii este mai grav.

  1. Direcţia cârtirii

Când cârtim, conştientizăm noi unde ajunge în final cârtirea noastră? Este împotriva Domnului. În Numeri 11:1, se spune foarte clar că ei au cârtit împotriva Domnului Dumnezeu, în alte texte se spune că au cârtit împotriva lui Moise, dar tot la Domnul a ajuns şi această cârtrie. De ce orice cârtire este în final împotriva lui Dumnezeu?

– Pentru că El este suveran peste toate lucrurile – El conduce universul şi tot ce se întâmplă; Psalmul 29:10

– Pentru că autorităţile eclesiale, sau civile sunt rânduite de El, Romani 13:1.

– Pentru că tot ce ai este darul lui Dumnezeu, mai mult sau mai puţin, 1Corinteni 4:7

– Pentru că El este implicat activ în tot ce se întâmplă în creaţia Lui, El este prezent; Ieremia 23:23-24

Notaţi în versetul 1, din Numeri 11, ce spune textul. „Când a auzit Domnul…..”

Dragii mei, Domnul aude orice cârtire, şi cea în gura mare, şi cea în murmur.

De aceea, mare atenţie, păziţi-vă de cârtire! Cârtirea este împotriva Domnului! Şi, grozav lucru este să cârteşti împotriva Domnului!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Despre cârtire 1

„Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

În Noul Testament, apostolul Pavel ne spune: „ Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii dintre ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.” (1Coritneni 10:10)

Cârtirea mare problemă, mare pacoste în poporul Domnului!

Suntem în perioada în care sărbătorim „ziua mulţumirii” în biserici. Însă, tot avem probleme cu cârtirea. Pentru ca să ne asigurăm că este aşa, să începem cu începutul.

  1. Definiţia cârtirii

Ce este cârtirea? DEX-ul spune că a cârti înseamnă a-şi exprima mereun nemulţumirea prin murmurare sau critici, a protesta, sau a se plânge mereu.[1]

Şi etimologic şi teologic cârtirea este exprimarea nemulţumirii faţă de cineva, sau ceva.

  1. Determinarea cârtirii

De unde vine cârtirea? Ce îi determină pe oameni să cârtească?

– Nemulţumirea inimii cu ceea ce ai, ceea ce eşti, sau ceea ce ţi se întâmplă

– Necunoaşterea lui Dumnezeu, a Cuvântului şi a planului Său

– Neaceptarea suveranităţii lui Dumnezeu peste toate lucrurile

– Nesupunerea faţă de principiile lui Dumnezeu, de ex: principiul autorităţii delegate

  1. Distincţia între cârtire şi critică construnctivă

Unii îşi justifică cârtirea cu critica constructivă. Critica constructivă este necesară şi benefică, cârtirea este păcat şi este dăunătoare. Prin urmare se cere să facem o distincţie între cele două. Iată câteva repere pentru a face această distincţie.

  • Cârtirea vine din nemulţumire, critica construnctivă din dorinţa de corectitudine şi dreptate.
  • Cârtirea vine din necunoaşterea lui Dumnezeu şi a planului Său, critica constructivă vine din cunoaşterea lui Dumnezeu, a Cuvântului şi din dorinţa de-a apăra adevărul.
  • Cârtirea vine din sentimente, critica constructivă vine din raţiune în lumina Cuvântului.
  • Cârtirea vine din neaceptare a suveranităţii lui Dumnezeu, critica constructivă vine din supunere faţă de autoritatea lui Dumnezeu şi din dorinţa de-a îndrepta semenul care a greşit

Prin urmare, păziţi-vă de cârtire! Cârtirea este nimicitoare! Învăţaţi să criticaţi constructiv în dragoste!

Ilie Bledea – 09.10.17

[1] https://dexonline.ro/definitie/a%20c%C3%A2rti, accesat în 26.09.17

Leave a comment

Filed under Meditatii biblice

Convingerile creştinului despre păcat

Un creştin are convingeri corecte şi despre păcat, chiar dacă aceste convingeri nu sunt plăcute, ele sunt absolut necesare, pentru că în funcţie de convingerile despre păcat se formează şi alte convingeri, ca cea despre mântuire, sfinţire şi har şi chiar convingerile cu privire la sine. Convingerile creştinului depsre păcat sunt fundamentate în Scriptură şi formate prin lucrarea de convingere a Duhului Sfânt.

Ce crede, recunoşte şi afirmă un creştin despre păcat? Câteva adevăruri clare:

  1. Păcatul este neascultare de Dumnezeu, Genesa 3, Romani 5
  2. Păcatul este nelegiuire în faţa lui Dumnezeu, 1 Ioan 3:4
  3. Păcatul este necinstire a lui Dumnezeu, Romani 1:18
  4. Păcatul este necredinţa în Dumnezeu şi în Domnul Isus, Ioan 16:8-9
  5. Păcatul este natural fiecărui om, Efeseni 2:1-3; Ps 51.
  6. Păcatul este neruşinare faţă de Dumnezeu şi oameni, Ţefania 3:5
  7. Păcatul este nepăsare faţă de Dumnezeu
  8. Păcatul este neatingerea obiectivului lui Dumnezeu, ratarea ţintei. Aceasta este în esenţă definiţia cuvântului păcat în Scriptură
  9. Păcatul este nebunie în faţa lui Dumnezeu, Romani 1:22-32
  10. Păcatul este netrebnicia tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu, Romani 3:9-20

În lumina acestor adevăruri, putem sumariza şi conştientiza:

  • Generalitatea păcatului; toţi oameni sunt păcătoşi fără execpţie şi fără deosebire. Şi, nu numai că toţi sunt păcătoşi, toţi oamenii sunt corupţi total de păcat, în întreaga lor personalitate.
  • Gravitatea păcatului; atrage mânia lui Dumnezeu, separă de Dumnezeu, distruge caracterul, distruge familii, aduce moartea veşnic, despărţirea de Dumnezeu în iad, şi alte multe consecinţe grave în viaţa omului.
  • Grandoarea harului lui Dumnezeu care ne salvează de păcat, prin Domnul Isus Hristos, prin jertfa Lui! 2Corinteni 5:21.

În final, toţi oamenii sunt în una din două categorii:

  • Păcătoşi salvaţi prin Har, prin Hristos; şi
  • Păcătoşi sclavi ai păcatului.

Tu unde te situezi faţă de păcat?

 

Ilie Bledea

Făget, 04.05.17

Leave a comment

Filed under Teologie

Hristos a murit pentru păcatele noastre, doar pentru păcatele noastre!

Isaia 53

  1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
  2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
  3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
  4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
  5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
  6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
  7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un mile pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
  8. El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
  9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
  10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă…Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
  11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
  12. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pnetru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Acesta este pasajul biblic cel mai clar şi explicit despre jertfa Domnului Isus. A fost scris cu 700 de ani înainte. Acest text este temelia întregii teologii despre jertfa Domnului Isus. Tot ce scriu apostolii în Evanghelii şi espistole, îşi are inspiraţia şi originea în acest pasaj, scris de Isaia.

Textul acesta, arată foarte clar că Domnul Isus a murit pentru păcatele oamenilor, doar pentru păcatele oamenilor. Pentru a fi mai uşor de observat am pus textul subliniat. Observaţi vă rog, în v4 ni se spune că a purtat suferinţele şi durerile noastre. Întrebarea este: Care suferinţe şi dureri? De la v 5 înainte se explică. Suferinţele şi durerile pe care ar fi trebuit să le purtăm noi, din pricina păcatului nostru. Adică suferinţa mâniei lui Dumnezeu peste noi şi durerile chinului din iad, al despărţirii veşnice de Dumnezeu. Domnul Isus nu a purtat suferinţele noastre fizice şi durerile noastre de oase şi carne.

De ce scriu aceste rânduri, această prezentare biblică? Pentru că sunt  mulţi adepţi ai „evangheliei prosperităţii” care spun că Domnul Isus pe cruce a rupt blestemul sărăciei şi bolilor fizice. Am auzit cu urechile mele şi am citit afirmaţii că, Domnul Isus pe cruce a purtat toate bolile noastre şi de aceea prin credinţa în El putem fi vindecaţi de orice boală şi Domnul Isus a murit pentru sărăcia noastră, de aceea când credem în El nu mai putem fi săraci. Fals! O altă evanghelie! Una înşelătoare!

  • Uitaţi-vă în v5, v6, v8 (deşi cei din vremea Lui n-au înţeles asta, El pentra asta a murit), v11, si v12. Toate versetele care urmează după v4, arată că suferinţa şi durerea suferită de Domnul Isus a fost suferinţa şi durerea pedepsei pentru păcatul omenirii.
  • Sunt două texte în Noul Testament care preiau v4, îl citează şi îl aplică: Matei 8:16-17. Aceste versete arată că, ceea ce a spus Isaia se împlineşte în lucrarea de vindecare fizică a bolilor, pe care a făcut-o Isus în timpul vieţii Sale, înainte de jertfa Sa. Nu vorbeşte deloc aici despre jertfa Domnului Isus. Al II-lea text unde este citat Isaia 53:4-5, este 1Petru 2:24. Tămăduirea este clar se aplică clar la păcat, la boala păcatului. Citiţi cu atenţie versetul!
  • Redau acum o pleiadă de texte biblice, din Noul Testament, care arată explicit, clar şi categoric că, Hristos a murit pentru păcatele omenirii, numai pentru păcatele omenirii. O să iau textele pe categorii de scrieri în Noul Testament, şi o să încerc să fiu foarte succint, cu alte cuvinte sunt mult mai multe texte. Pentru a uşura lecturarea am subliniat expresia care arată ceea ce vreau să comunic:
  1. Evanghelii; Matei 26:28; „…căci acesta este sângele Meu, sângele Legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” Ioan 1:29; „…Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”
  2. Faptele Apostolilor; 5:31; „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi la făcut Domn şi Mântuitor ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.” 10:43; „Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
  3. Epistolele Pauline; Romani 3:25; „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire….” Romani 6:10; „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna…” 1Corinteni 15:3; „ …Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi…” 2Corinteni 5:21; „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi…”Galateni 1:4; „El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre,  Efeseni 1:7; „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor…” Tit 2:14; „El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege...”
  4. Epistola către Evrei: 9:28; „tot aşa şi Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora.…” 10:12; „El, dimpotrivă după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu…
  5. Epistolele Petrine: 1Petru 2:24; „ El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi…3:18; „Hristos, de asemenea a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi…”
  6. Epistolele Ioanine: 1Ioan 1:7; „…şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” 2:2; „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” 3:4; „Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.” 4:10; „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noatre.”
  7. Apocalipsa 1:5; „…A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său…”

În cocluzie, repet: Hristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre, doar ca pedeapsă pentru păcat! Nu pentru bolile noastre fizice, nu pentru a ne scăpa de sărăcie, ci pentru mântuirea noastră eternă şi fericirea noastră veşnică în slavă cu El! Binenţeles că, beneficiile jertfei lui Hristos sunt infinite, dar toate ţintesc spre relaţia spirituală cu El şi veşnicia noastră cu El în slavă!

Slavă Mielului care ne-a răscumpărat din păcatele noastre, prin jertfa Lui!

Ilie Bledea

 

Leave a comment

Filed under Teologie

A fost o singură Vinere Mare!

Astăzi majoritatea creştinilor comemorează jertfa lui Hristos. Nu este rău, dar nu trebuie să ne amintim doar astăzi, nu ne putem rezuma la o zi. Mulţi numesc această zi, vinerea mare sau mai rău, vinerea neagră.

Vreau să vă spun cât se poate de clar că, astăzi nu e vinerea mare. Vinerea Mare a fost atunci, în urmă cu aproximativ 2000 de ani, Vinerea în care Isus Hristos din Nazaret a fost crucificat sub Ponţiu Pilat, guvernatorul Roman al Iudeii. Vinerea Mare a fost atunci odată pentru totdeauna.  În lumina aceasta, vreau să abordez două întrebări importante:

  1. De ce Vinerea aceea a fost o Vinere Mare?

Din câteva motive cât se poate de importante şi clare:

  • Pentru că cea mai mare Persoană care a trăit pe acest pământ, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu şi om, a fost crucificat pentru păcatele noastre. Citiţi în Evanghelii şi vedeţi: Matei 27, Marcu 15, Luca 23; Ioan 19.
  • Pentru că cel mai mare duşman al omenirii a fost biruit prin moartea Domnului Isus. Cel mai mare duşman este diavolul, şarpele cel vechi şi şiret. Genesa 3; Evrei 2:14-15; Apocalipsa 12:9-11.
  • Pentru că cea mai mare problemă a omului a fost rezolvată prin jertfa Domnului Isus. Cea mai mare problemă este păcatul şi Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre, a nimicit puterea şi a plătit pedeapsa păcatului; 2Corinteni 5:21
  • Pentru că cel mai mare dar este dat omului prin jertfa Domnului Isus. Cel mai mare dar este mântuirea, care include viaţa veşnică în părtăşie cu Domnul Isus pentru totdeauna, Ioan 3:16; 36; Ioan 17:3

Din aceste motive, aceea a fost Vinerea Mare!

  1. De ce Vinerea Mare a fost odată pentru totdeauna şi nu mai este alta ca ea?

Pentru că Scriptura spune foarte clar că Hristos a murit odată pentru totdeauna, în următoarele texte:

  • Romani 6:10; „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentu păcat odată pentru totdeauna….”
  • Evrei 7:26-27; „ Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presu de ceruri, care n-are nevoie, ca şi ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi.”
  • Evrei 9:27; „…tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată…..”
  • Evrei 10:10; „Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Hristos, odată pentru totdeauna.”
  • 1Petru 3:18; „Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuţi…”

Am subliniat intenţionat expresiile care arată faptul că Vinerea Mare nu se mai repetă. A fost odată pentru totdeauna!

Trebuie să ne amintim aceasta în fiecare zi şi astăzi! Ziua aceea rămâne în istoria omeniri ca fiind unică. Toate zilele trebuie trăite de atunci în lumina şi în umbra ei.

Fiecare zi este un dar de la Dumnezeu, pentru că a fost o Vinere Mare!

Trăieşte fiecare zi privind la Domnul Isus şi mulţumindu-i pentru jertfa Lui şi pentru învierea Lui biruitoare!

Ilie Bledea

Leave a comment

Filed under Raspunsuri biblice la probleme curente