Cum trebuie ascultată o predică?

Un articol bun, scurt şi interesant pe care l-am citit săptămâna aceasta pe blogul organizaţiei Reformation 21 (http://www.reformation21.org/articles/how-to-listen-to-a-sermon.php), scris de Philip Ryken,  avea acest titlu: „Cum să asculţi o predică.” Pentru că mâine este ziua de închinare a bisericilor şi mulţi veţi asculta predici, în timp ce alţii vor predica, consider folositoare provocarea venită prin articolul lui Ryken si vreau sa va impartasesc câteva din sugestiile lui Philip Ryken în acest sens:

Mai întâi, Ryken ne îndeamnă să ascultăm predica cu sufletul pregătit. Ce înseamnă aceasta? Să te rogi în timpul săptămânii pentru predicator, ca Domnul să îi dea iluminare cu privire la mesajul pe care trebuie să îl predice. Să te odihneşti bine sambată noaptea. Să te rogi în mod special sâmbătă seara şi duminică dimineaţă pentru tine, să ai inimia deschisă ca Dumnezeu să-ţi vorbească.

A II-a sugestie a lui Ryken este, să ascultăm o predică cu o minte alertă. Asta înseamnă să ai mintea trează şi pregătită pentru a asculta. Asta poate implica şi un creion şi o foaie ca să iei notiţe pentru ca să poţi şi acasă să împrospătezi în mintea ta ceea ce ai auzit. Mintea trebuie să fie atentă la tot şi să funcţioneze cât mai bine în timpul predicii. Pentru aceasta trebuie să ne disciplinăm gândirea şi să o focalizăm la mesaj.

Următoarea sugestie a lui Ryken este: ascultă predica cu Biblia deschisă! Consider aceasta sugestie, una foarte importantă. Tendinţa contemporană este ca credincioşi să vină la adunare fără Biblie la ei. Avem videoproiectoare si textele biblice sunt afişate pe ecran, cântările la fel, aşa că foarte uşor se poate veni la închinarea bisericii fără nimic la tine. Însă,  cred că urmărirea în Biblia personală a mesajului predicat (pentru aceasta este obligatoriu ca mesajul să fie din Biblie), ajută mult la reţinerea mesajului şi are un efect special. Biblia deschisă ne ajută să de asemenea să verificăm noi direct şi pe moment tot ce se spune în mesaj (Fapte 17:11).

A IV-a sugestie dată de Ryken, este să ascultăm predica cu o inimă receptivă. Este  foarte important ca receptivitatea inimii să fie sub influenţa lucrării interioare a Duhului Sfânt. Predicarea Cuvântului trebuie să fie prin Duhul, însă şi ascultarea predicii trebuie să fie tot prin Duhul.

Şi, ultima sugestie importantă a lui Ryken în ce priveşte ascultarea unei predici este, să asculţi predica pregătit să pui în practică ceea ce înveţi. Predicarea sănătoasă a Scripturi va fi una concentrată nu numai pe interpretarea şi explicarea a textului biblic, ci şi pe aplicarea practică a învăţăturii textului biblic predicat. Predicatorul are responsabilitatea să arate clar aplicaţiile practice ale predicii, însă şi ascultătorul trebuie să fie dispus să aplice mesajul.

Aşadar, o predică pentru a fi ascultată bine trebuie ascultată cu un suflet pregătit, cu o minte alertă, cu o Biblie deschisă, cu o inimă receptivă şi cu o viaţă disponibilă să împlinească Cuvântul.

Sper din toată inima, să aveţi parte mâine de predici biblice sănătoase, dar mă rog din toată inima să fiţi şi ascultători buni, care ştiţi cum să ascultaţi o predică.

Ce faci cu încă o zi?

Nu ştiu câţi v-aţi gândit, că astăzi este o zi în plus pe care o avem de la Dumnezeu. Dumnezeu ne oferă odată la 4 ani, cu o zi mai mult decât în anii obişnuiţi de 365 de zile. Anul acesta este un asemenea an. Provocarea pentru mine astăzi este, ce fac cu această zi?

Este interesant de urmărit în Scriptură valoarea unei zile, spre exemplul prin prin prisma următoarelor întrebări: Ce poate face Dumnezeu într-o zi? Ce poţi face tu într-o zi? Ce şi câte  ţi se pot întâmpla într-o zi? Ce nu trebuie să faci într-o zi?

Ce poate face şi ce a făcut Dumnezeu într-o zi?

Dumnezeu într-o zi (nu toată ziua), l-a creat pe om (Genesa 1:26-27). Într-o zi Dumnezeu a adus potopul peste întreaga lume, (Genesa 7:11). Într-o zi Dumnezeu a izbăvit pe Israel din Egipt (Exod 12:41). Exemplele ar putea continua, însă vreau să ajung la Răscumpărarea omului, pe care Dumnezeu a realizat-o în 3 zile, prin Fiul Său Isus Hristos. A fost o zi în care Domnul Isus a murit pentru păcatele nostre, în aceiaşi zi seara a fost îngropat, o zi a stat în mormânt şi a III-a zi a înviat pentru îndreptăţirea noastră. Dacă Dumnezeu a lucrat pentru creerea noastră o zi, a lucrat pentru mântuirea noastră prin Fiul Său, trei zile. Acest aspect arată valoarea mântuirii pe care Dumnezeu o oferă oamenilor prin Fiul Său, Isus Hristos. Ne arată, că mai important decât să fii creat de Dumnezeu, este să fii mântuit de Dumnezeu prin credinţa în Fiul Său.

Ce poţi face tu într-o zi?

Tu poţi să asculţi de Dumnezeu sau poţi să te răzvrăteşti împotriva Lui. Într-o zi, Adam şi Eva nu au ascultat de Dumnezeu şi au atras cu ei toată omenirea în păcat şi înstrăinare de Dumnezeu.

Într-o zi, poţi face bine sau rău semenului tău. A fost o zi în care Cain l-a invitat pe Abel să meargă cu el la câmp şi acolo l-a ucis. Prima crimă din istorie a fost într-o zi, a fost un fratricid.

Într-o zi, îl poţi cunoaşte pe Domnul Isus şi să-l accepţi în viaţa ta ca Domn şi Salvator, sau îl poţi refuza. A fost o zi în viaţa lui Zacheu, când prin Ierihon a trecut Domnul Isus şi Zacheu l-a primit în casa lui şi în viaţa lui (Luca 19:1-10).

Ce şi câte ţi se pot întâmpla într-o zi?

Într-o zi ţi se pot întâmpla multe. Aduceţi-vă aminte ce şi câte i s-au întâmplat lui Iov într-o zi (Iov 1:13-22). Se pot întâmpla multe lucruri şi bune şi rele într-o zi din viaţa unui om.  Tu trebuie să te asiguri că îl iubeşti pe Dumnezeu şi atunci tot ce ţi se poate întâmpla, Dumnezeu foloseşte pentru binele tău (Romani 8:28).

Într-o zi, dacă nu vine Domnul Isus până eşti în viaţă, sigur vei muri. Astăzi, chiar dacă pentru unii este timp în plus, alţii pleacă de pe acest pământ, astăzi sunt înmormântări, sunt priveghiuri, pentru că şi astăzi ca în fiecare zi se duc oamenii spre veşnicie. Important este cum vei pleca, când îţi va veni vremea şi unde vei fi dincolo. Astăzi poţi încă să te gândeşti la aceste lucruri, pentru asta ai această zi de la Domnul, pentru că Domnul încă vrea să te întorci spre El şi să te pregăteşti pentru veşnicia cu El.

Ce nu trebuie să faci într-o zi?

Să nu te îngrizorezi pentru ziua următoare şi nici să nu te lauzi cu ea, pentru că nu-i a ta şi nu ştii ce se va întâmpla în ziua următoare (Proverbe 27:1; Matei 6:34). Să nu păstrezi mânia pe care o poţi acumula din diferite motive (Efeseni 4:26), ci să te eliberezi de ea, iertându-i pe cei care ţi-au greşit.

Ce trebuie să faci în fiecare zi?

Să te încrezi în Domnul din toată inima ta, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, să-ţi iei crucea în fiecare zi şi să-l urmezi pe Domnul Isus (Luca 9:23), să răscumperi timpul (Efeseni 5:16) şi să te pregăteşti temeinic pentru revenirea Domnului Isus.

Ce ar trebui să facem cu timpul în plus?

Ceea ce ar trebui să facem cu fiecare zi, să o trăim pentru Dumnezeu. Să luăm în calcul fiecare zi pe care ne-o dă Dumnezeu şi să-l glorificăm pe El.  Să ne rugăm asemenea lui Moise: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă.” (Psalmul 90:12) şi să trăim fiecare zi ca şi cum ar fi ultima.

Apropo, cum ai trăi o zi dacă ai şti că este ultima?

“Cele 10 porunci” ale lui Iacov

Am predicat duminica trecută două mesaje din Iacov 4:7-10 (nu vă dau schiţele mesajelor, ci doar un rezumat succint al textului biblic). În aceste versete Iacov adresează o serie de 10 imperative puternice credincioşilor cărora le scrie şi nouă celor ce citim astăzi. Imperativle acestea urmează după ce Iacov în v 6 din cap. 4 vorbeşte despre har. Aceste 10 porunci date de Iacov prin Duhul Sfânt ne arată cum trebuie să răspundm noi harului lui Dumnezeu. MacArthur în Comentariul Biblic al Noului Testament, numeşte acete 10 imperative folosite de Iacov „Cele 10 porunci” a lui Iacov, nume dat în analogie cu decalogul lui Moise din Vechiul Testament. Aş vrea să vă prezint pe scurt cele 10 imperative ale Domnului date prin Iacov.

1. Supuneţi-vă lui Dumnezeu!, v7.

Un concept de provenienţă militară, care implică supunerea faţă de cel superior în grad, respectul faţă de autoritate şi aşezarea sub autoritate.

2. Împotriviţi-vă diavolului!, v7.

Se referă la rezistenţa noastră în faţa atacurilor diavolului prin mijloacele puse la dispoziţie de Dumnezeu (vezi Efeseni 6:11-17; 1Petru 5:7-9), în aşa măsură încât să îl facem pe diavolul să fugă de la noi.

3. Apropiaţi-vă de Dumnezeu!, v8.

Se referă la relaţia noastră cu Dumnezeu, la profunzime şi permanenţă în relaţia cu El.

4. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor!, v9.

Implică curăţirea în acţiunile noastre, ceea ce facem să fie curat, plăcut lui Dumnezeu.

5. Curăţaţi-vă inimile, oameni cu inima împărţită!, v9.

Cere purificarea inimii, a atitudinilor, motivaţiilor şi a iubirii noastre. Inima noastră trebuie să fie întreagă a lui Dumnezeu.

6. Simţiţi-vă ticăloşia!, v10

Este vorba de un prim pas în pocăinţă. Să te simţi ticălos, mizerabil şi nevrednic de harul lui Dumnezeu.

7. Tânguiţi-vă!, v10

Exprimarea verbală a durerii cauzate de păcatul comis împotriva lui Dumnezeu.

8. Plângeţi!, v10.

Exprimarea emoţianlă în exterior, a durerii din inimă,  însă fără cuvinte, doar cu lacrimi de pocăinţă.

9. Râsul vostru să se prefacă în tânguire şi bucuria în întristare!, v10.

Se referă la schimbarea atitudinii faţă de viaţă. Ceea ce te-a făcut odată să râzi, acum să te facă să plângi, şi ceea ce îţi producea odată bucurie acum să îţi producă întristare. Aceasta din cauza unei schimbări radicale a valorilor şi a concepţiei despre lume şi viaţă.

10. Smeriţi-vă înaintea Domnului!, v11.

Acest imperativ le include pe toate şi înseamnă să te înjoseşti pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, să nu îţi acorzi importanţă, să te aşezi în locul cel mai de jos.

Provocare pentru noi: În ce măsură trăim după aceste imperative? În ce măsură se regăsesc în bisericile Domnului de astăzi aceste porunci? Cât se mai predică aceste porunci care nu accentuează deloc plăcerea noastră în faţa lui Dumnezeu, şimţirea confortabilă şi alte lucruri fireşti pe care le căutăm când venim la închinare?

Când aţi văzut ultima dată o pocăinţă cu simţirea ticăloşiei, cu tânguire, lacrimi şi schimbarea totală?

Cred din toată inima că aceste porunci predicate de Iacov atât de timpuriu în creştinism, sunt atât de necesare şi astăzi între noi şi trebuie să le promovăm dacă vrem o biserică sfântă pentru Domnul, aşa cum o vrea şi El.

Doamne ajută-ne!

Ce este viaţa?

De fiecare dată când cineva părăseşte această viaţă, o întrebare care îmi apare în minte este următoarea: Ce este viaţa? Săptămâna aceasta am aflat de plecarea în veşnicie a tânărului Raul Popa de la Chicago. Plecarea aceasta în veşnicie, mi-a adus din nou în atenţie întrebarea aceasta  atât de simplă, dar atât de profundă şi la care este atât de greu de găsit un răspuns simplu.

Aş vrea să vă împărtăşesc câteva gânduri care mi-au venit în minte prin ceea ce înţeleg din Scriptură în relaţie cu realitatea vieţii trăită până acum (am un an mai mult decât avea Raul).

Viaţa este un cadou

Un cadou pe care îl primeşti fără să fii conştient deloc de valoarea lui. Un cadou pe care începi să îl descoperi pe parcurs, dacă aceste cadou al vieţii are inclus în el şi timp suficient . Viaţa este un cadou pe care ţi-l oferă Dumnezeu, un cadou pe care nu îl meriţi.

Viaţa este o creştere

Viaţa are început şi apoi urmează o creştere. O creştere în cantitate, dar ar trebuie să fie şi o creştere în calitate. Astfel, avem diferite stadii ale creşterii fizice: copilărie, adolescenţă, tinereţe, maturitate, bătrâneţe…etc. asta, dacă apucăm să trecem prin toate stadiile vieţii. Viaţa este o creştere în cunoaştere, o creştere în putere, o creştere în responsabilitate. Însă viaţa este şi o scădere. Pe măsură ce creştem se şi scade ceva; se scade timpul, oportunităţile, etc… mă refer strict la viaţa în lumea aceasta.

Viaţa este o căutare

O căutare după semnificaţie, după scop, o căutare după fericire, o căutare după ceva mai bun decât ai până acum, o căutare după nemurire.

Viaţa este o călătorie

O călătorie în care te trezeşti pe drum fără să realizezi când ai pornit. O călătorie în care poţi şti încotr-o mergi, dar nu ştii niciodată când ajungi. O călătorie în care îţi poţi alege destinaţia, dar nu poţi stabili durata. O călătorie pe care o poţi parcurge singur, sau în companie. O călătorie cu urcuşuri şi coborâşuri.

Viaţa este o comuniune

Viaţa nu trebuie trăită izolat. Este ne-a fost dată pentru a fi împărtăşită. Cea mai importantă este comuniunea cu Dumnezeu, dătătorul vieţii, prin Fiul Său Isus Hristos, în Duhul Sfânt. Însă, viaţa trebuie trăită şi în comuniune cu alţi oameni. Cu familia mai întâi, apoi cu biserica şi apoi cu alţii pe care Dumnezeu îi aşează în viaţa noastră.

Viaţa este  un calcul

Un calcul pe care dacă îl faci bine afli rezultatul corect, iar dacă îl faci rău eşti pierdut. Cel mai important fapt este să îţi faci calculul vieţii tale punându-l pe Dumnezeu şi veşnicia pe primul loc. Să începi să calculezi socotindu-l pe Dumnezeu în tot ce faci. Să înţelegi că fără Dumnezeu orice ai aduna, orice ai avea, rezultatul este minus, dar cu Dumnezeu orice ai pierde rezultatul final este plus.

Viaţa este Cristos

Asta a spus El pentru cei ce vor să accepte (Ioan 14:6) şi asta a spus un om care a înţeles asta foarte bine, este vorba de ap. Pavel (Filipeni 1:21). Cristos a venit să ne arate viaţa adevărată (1Ioan 1:1-4) şi să împărtăşească această viaţa cu noi. Cristos este Viaţa care s-a dăruit nouă ca noi să avem viaţa Lui în noi.

Ce este pentru tine viaţa?  Aş vrea să porneşti cu mine de la ultimul aspect subliniat, adevărul despre Cristos ca viaţă adevărată, să începi să calculezi totul pornind de la El, să cauţi comuniunea cu El, să călătoreşti cu El, să îl cauţi pe El, să creşti în cunoaşterea Lui şi astefel în final viaţa ta sfinţită să fie un cadou pentru El.

 

 

 

Provocator! Why Studying the Bible Won’t Change Your Life

De ce studiul Scripturii nu schimbă viaţa?

O întrebare cât se poate de provocatoare  şi relevantă pentru noi astăzi. Avem studii biblice, predici, se citeşte Biblia presupun că mai mult decât altă dată, etc. Şi… totuşi atât de puţine vieţi schimbate de Cuvântul Viu şi  lucrător al lui Dumnezeu. De ce?

Pentru că studiem Biblia pornind de la nevoile noastre, de la preocupările noastre şi nu ca să îl cunoaştem pe El, pe Autor. Studiem Biblia ca să ne justificăm viaţa noastră săracă spiritual, studiem Biblia ca să ne justificăm comportamentul nedemn de Dumnezeu, etc.

Zic unii şi cred că au dreptate, că diferenţa dintre creştinii evanghelici mai de la începuturi în ţara noastră şi cei de acum este: “Cei de atunci căutau să-şi potrivească viaţa în totul după Scriptură, iar cei de acum încearcă să potrivească Scriptura după viaţa lor.”

Şi Fariseii din timpul Domnului Isus studiau Scriptura, dar au pierdut subiectul lor principal (Ioan 5:39), Persoana Domnului Isus.

Dragii mei, Scriptura este în primul rând şi în totalitate despre EL -DUMNEZEU – DOMNUL ISUS – DUHUL SFÂNT.

Studiul Bibliei devine transformator numai atunci când suntem conştienţi că este vorba de El, când studiind Scriptura îl cunoaştem pe El şi nu doar despre El, când studiind Scriptura ne umplem de El şi ne golim de noi, când studiind Scriptura îl iubim mai mult pe El.

Citeşte mai mult în articolul următor pe această temă şi continuă să studiezi Biblia pentru El, de dragul Lui, lăsându-te transformat de El!

It’s possible to get so wrapped up in searching the Scriptures that we miss what God is trying to teach us.

via Why Studying the Bible Won’t Change Your Life.

 

Familia Creştină: Relaţia părinţi-copii

Aceasta este o schiţă suficient de detaliată a mesajului predicat ieri în biserică. Această predică am am ţinut-o în dorinţa de a promova valoarea familiei creştine în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Sper să fie de folos tuturor celor ce sunt părinţi şi copii. Domnul să binecuvânteze din plin familiile noastre şi să le facă o binecuvântare pentru biserici şi societate!

Efeseni 6:1-4

Introducere:

• Cultura vremii noastre încurajează răzvrătirea copiilor faţă de autoritatea părinţilor:
• 2Timotei 3:1-4
• 1Timotei 1:8-9
• Cuvântul lui Dumnezeu susţine importanţa supunerii copiilor faţă de părinţi:
• Spre Ex. în Vechiul Testament: Exod 20:5; 21:15; Levitic 19:3; Deuteronom 27:16; Proverbe 30:11; 17.
• Întrebarea este: noi de cine ascultăm? Ar fi înţelept să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă dorim să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, El ne arată mai întâi în textul din Efeseni care este:

Responsabilitatea copiilor faţă de părinţi, v1-3

• Într-un cuvânt: CINSTIRE. Cinstirea are două componente:

1. ASCULTAREA, Efeseni 6:1. La ascultare aş vrea să urmărim două aspecte:

Motivaţiile ascultării de părinţi. De ce să asculţi de părinţi?

-          Ei sunt cei pe care Dumnezeu i-a ales pentru a-ţi da viaţă în lumea aceasta

-          Ei sunt autoritatea rânduită de Dumnezeu peste viaţa ta

• Ei sunt cei care au investit şi investesc enorm în tine.Investiţia financiară: în economia  zilelor noastre părinţii investec într-un copil de la 0 la 22 ani, când termină facultatea aprox : 50. 000 Euro – 2 miliarde. Investiţia emoţioanlă şi educaţională. Cine simte cu durerea ta? Cine plânge pentru suferinţa ta? Cine posteşte pentru tine la examene? Cine se roagă neîncetat pentru tine? Părinţii, numai ei.
• Domnul porunceşte aceasta. Este prima poruncă din Decalog în ce priveşte relaţia cu aproapele. Este de asemenea prima poruncă însoţită de o promisiune. Şi porunca aceasta trebuie ascultată dacă vrei să fii binecuvântat. Este o adatorie a ta în faţa lui Dumnezeu.
• Dumnezeu răsplăteşte  ascultarea de părinţi . Dumnezeu promite o viaţă calitativă înaltă ca răsplată pentru ascultarea de părinţi. Şi apoi, Dumnezeu promite o viaţă cantitativă ca răsplată pentru ascultarea de părinţi. Nu aceasta ne dorim toţi să fim fericiţi şi să trăim o viaţă lungă? Iată cum se poate: ascultând de părinţi.

A II-a componentă a cinstirii părinţilor:

2. AJUTORAREA, atunci când părinţi ajung în postura să aibă nevoie să fie ajutaţi şi în tot timpul. 1Timotei 5:4.

Toţi care mai aveţi părinţi în viaţă cinstiţii aşa cum cere Dumnezeu şi veţi avea numai de câştigat!

Însă,  Cuvântul lui Dumnezeu ne arată şi:

Responsabilitatea părinţilor faţă de copii, v4.

Cuvântul lui Dumnezeu în acest text, arată responsabilitatea părinţilor

• PRINTR-O INTERDICŢIE  CATEGORICĂ: Nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri! A întărâta înseamnă: a enerva, a provoca, a irita, a supăra.
• PRINTR-O INDICAŢIE CONCRETĂ: Creşteţii!

O dezvoltare armonioasă în toate domeniile personalităţii. Ex. Domnului Isus, Luca 2:52

O disciplină armonioasă. O îmbinare a două tipuri de disciplină: 1.Disciplina formativă – Învăţătură şi 2.Disciplina corectivă – mustrare.

• PRINTR-O IMPLICARE  CEREASCĂ – DOMNUL
• V1 şi v4. Acultarea trebuie să fie în Domnul, dar şi învăţătura şi mustarea trebuie să fie a Domnului.  Părinţii sunt aceia care au responsabilitatea primordială de a-L Implica pe Dumnezeu în creşterea copiilor.

Părinţii trebuie să :

-          Invoce prezenţa Domnului prin rugăciune în familia lor.

-          Implinească pretenţiile Domnului prin relaţie corectă cu Domnul, Deuteronom 6:4-6.

-          Implementeze poruncile Domnului în viaţa copiilor prin relaţie corectă cu ei, Deuteronom 6:7-9.

Toate acestea trebuie urmărite de părinţi în permanenţă. O viaţă de rugăciune permanentă în care să-i atragem şi pe copii în această măreaţă artă a comunicării cu Dumnezeu, o trăire permanentă în iubire faţă de Dumnezeu şi ascultare de Cuvântul Lui şi o preocupare permanentă în a transmite copiilor învăţătură Cuvântului. Însă, în aceste demers trebuie respectată şi ordinea aceasta; rugăciune, trăire pentru Domnul şi mai apoi transmitere.

Domnul să ne dea biruinţă tuturor celor ce suntem părinţi!

Concluzie:

• Dacă ai părinţi în viaţă, Domnul îţi cere să faci ceva în relaţie cu ei:
• Ascultă-i!
• Apreciază-i! Mulţumeşte-i Domnului  pentru ei şi lor pentru că te-au crescut!
• Ajută-i cu tot ce poţi atâta timp cât mai poţi, cât îi mai ai în viaţă!
• Ia-l pe Domnul Isus ca model şi în relaţia cu părinţii tăi, Luca 2:51.
• Dacă eşti părinte şi Dumnezeu ţi-a dat copiii, Domnul îţi cere :

-          Să nu te mânii pe ei şi să îi întărâţi!

-          Să îi creşti prin învăţătură şi mustrare!

-          Să îl laşi pe Domnul să te conducă în educarea copiilor tăi!

-          Ia-l pe Dumnezeu ca model în felul în care poartă de grijă copiiilor săi, Matei 5:48; 7:9-11.

-          Binecuvântarea Domnului să fie peste toţi în această relaţie frumoasă de familie instituită de Dumnezeu! Amin.

Responsabilităţile unui soţ creştin

Fiindcă săptămâna 7-14 februarie a fost promovată de media creştină ca fiind „Săptămâna familiei”, am fost provocat şi eu să meditez mai mult în aceste zile la viaţa de familie în general şi la familia mea în particular. Provocarea vine şi pe fondul faptului că pentru mine relaţia cu soţia mea a început în perioada acestei săptămâni. În urmă cu 12 ani, pe 8 februarie 2000, am făcut cunoştinţă cu cea care, acum de aproape 9 ani este soţia mea; domnişoara Valentina Popa pe atunci, acum doamna Valentina Bledea.

Am meditat zilele acestea, în primul rând, la ce spune Biblia despre responsabilitatea mea ca soţ în relaţie cu soţia mea. Cred că noi bărbaţii creştini trebuie să ne concentrăm mai mult spre a ne însuşi responsabilităţile pe care Biblia le trasează pentru noi şi nu atât de mult înspre a le îndemna pe soţiile noastre să îşi împlinească responsabilităţile lor.

Pe scurt, câteva din responsabilităţile noastre, ale soţilor credincioşi care sunt trasate clar de Scriptură:

Autoritatea în familie, 1 Corinteni 11:3

În schema lui Dumnezeu de autoritate, soţul este responsabil cu autoritatea în familie. Asta înseamnă că este responsabil de tot ce se întâmplă în familie. Câteva domenii ar putea fi:

1. Spiritualitatea familiei
2. Administrarea familiei
3. Educaţia familiei
4. Sănătatea familiei

Mi-e frică să scriu mai multe!

Aprofundarea Cuvântului lui Dumnezeu, 1Corinteni 14:34-35

Într-un context în care Pavel reglementează închinarea bisericii şi în mod specila folosirea darurilor spirituale, el scoate în evidenţă şi un aspect foarte important în relaţia de familie.

Interzice femeilor să vorbească în adunările mixte de închinare, adică să dea învăţătură şi chiar să pună întrebări. Apoi, spune că dacă femeile au unele lucruri neclare din ceea ce se învaţă în Biserică, sau din revelaţia lui Dumnezeu, ele trebuie să îi întrebe pe soţii lor acasă şi nu biserica în public.

Asta mă duce la următorul gând: Cât de bine trebuie să cunoască soţii (bărbaţii) Scripturile, Învăţătura! Ei trebuie să fie experţi în Scripturi, pentru ca oridecâte ori soţiile nu înţeleg vre-un mesaj din adunare, sau vre-un text biblic pe care îl citesc, să îi întrebe pe bărbaţii lor  acasă şi ei să poată să le clarifice totul.

Fraţilor, trebuie să ne luăm în serios această responsabilitate de a aprofunda învăţătura Scripturii ca să le putem ajuta şi pe soţiile nostre. Asta nu înseamnă că soţiile nu pot şi nu trebuie să aprofundeze Scriptura, ci că  Dumnezeu a lăsat ca bărbaţii să fie primii responsabili cu aceasta.

Afecţiunea în familie, Efeseni 5:25-28

Apostolul Pavel porunceşte în mod expres iubirea ca responsabilitate a bărbaţilor. Bărbaţii trebuie să fie aceia care dau tonul în afecţiune în familie. Ei trebuie să îşi iubească soţiile după modelul Domnului Isus în relţie cu Biserica Lui. Să fie gata de sacrificii în iubire pentru soţii. Ei trebuie să fie romantici în iubirea lor, ei trebuie să fie primii îndrăgostiţi necurmat de soţiile lor. Ei trebuie să caute să le cucerească în permanenţă cu dragostea lor. Ei trebuie să găsească mereu resurse proaspete pentru a arăta iubire soţiilor. Doamne ajută!

Rugăciunea necurmată pentru familie, 1Timotei 2:8

Bărbaţii trebuie să fie oamenii ai rugăciunii în orice loc, în orice timp. 3 Condiţiii pentru ca rugăciunile să le fie ascultate:

1. Curăţia, „mâini curate! Atenţie bărbaţi la curăţia noastră şi în relaţie cu soţiile! Atenţie la ce vizionaţi, atenţie la ce ascultaţi, atenţie la ce atingeţi! Atenţie! Rugaţi-vă în curăţie pentru familia voastră
2. Stoparea mâniei
3. Îndepărtarea îndoielilor

 

Şi, o ultimă responsabilitate pe care vreau să o punctez:

Înţelepciunea  manifestată în apreciere corectă a soţiei, 1Petru 3:7.

Noi trebuie să ne purtăm cu înţelepciune cu soţiile noastre, şi asta înseamnă o anume sensibilitate şi preţuire faţă se soţii care au fost create cu o structură interioară mai fină, dar care sunt egale cu noi şi vor moşteni împreună cu noi prin credinţa în Domnul Isus, Harul vieţii veşnice.

Legat de această este o altă condiţie a ascultării rugăciunilor noastre de către Dumnezeu. Dacă nu ştim să ne purtăm înţelept şi delicat cu soţiile rugăciunile noastre sunt blocate rugăciunile noastre, oricât de spiritual am da impresia că ne rugăm la adunare sau în alte locuri.

Acestea sunt câteva din responsabilităţile esenţiale ale unui soţ în relaţie cu soţia lui, responsabilităţi pe care Dumnezeu le trasează prin Cuvântul Său.

Aşa că, stimaţi bărbaţi cărora Dumnezeu v-a dat harul de a fi soţi, puneţi-vă pe treabă şi faceţi-vă datoria înaintea lui Dumenzeu în relaţie cu soţia dvs. Acelaşi lucru vreau să îl fac şi eu în relaţie cu soţia mea.

Să ne ajute Domnul tuturor să fim soţi mai buni!